ICCJ. Decizia nr. 4841/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4841/2007
Dosar nr. 1556/32/2006
Şedinţa publică din 13 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamantul A.C.R. a solicitat, în contradictoriu cu C.L. al Municipiului Piatra Neamţ – D.T.I., anularea Deciziei nr. 74/2006 emisă de pârâtă, a raportului de inspecţie fiscală, a Deciziei de instituire sechestru nr. 48/2006, precum şi suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 69/17026D din 6 iulie 2006.
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 52 din 19 septembrie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin încheierea din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de reclamantă, instanţa dispunând suspendarea Deciziei de impunere nr. 69/17026 D din 6 iulie 2006 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt îndeplinite cele două condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, executarea unui act administrativ fiscal în privinţa căruia există o aparenţă de nelegalitate reprezentând un caz justificat în accepţiunea textului de lege, producerea pagubei fiind vădită atâta vreme cât societatea reclamantă este o societate non profit.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal C.L. al Municipiului Piatra Neamţ – D.T.I., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. pe care le-a structurat astfel:
1. Recurentul critică soluţia instanţei de fond sub aspectul efectelor acesteia. Susţine că instanţa a dispus chiar suspendarea executării deşi Curtea de Apel Bacău nu era competentă material.
2. Nu erau îndeplinite cerinţele art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
3. Au fost încălcate dispoziţiile art. 185 alin. (2) C. proCod Fiscal, instanţa omiţând a solicita reclamantei cauţiunea prevăzută de acest text de lege.
Prin întâmpinarea formulată intimatul A.C.R. – filiala Neamţ, prin A.C.R. Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că prin sentinţa civilă nr. 25 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis, pe fond, contestaţia, a fost anulată Decizia de impunere nr. 69/17026/ D din 6 iulie 2006 şi Decizia nr. 74 din 14 august 2006, acte întocmite de D.T.I. Piatra Neamţ, respingându-se ca inadmisibil numai capătul de cerere privind anularea Deciziei de instituire sechestru nr. 48 din 14 iulie 2006. În acest fel, susţine recurentul, s-au confirmat motivele de nelegalitate pe care le invocase.
Arată că este o O.N.G. şi nu desfăşoară activitate comercială generatoare de profituri, motive pentru care consideră că nu datorează cauţiunea de 20% „pe care o solicită recurenta cu rea credinţă".
În cadrul probei cu înscrisuri, în recurs, conform art. 305 C. proc. civ., s-a depus un certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi sentinţa civilă menţionată în întâmpinare.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Dispozitivul încheierii recurate este neechivoc în sensul că suspendarea acordată vizează actul administrativ fiscal atacat: Decizia de impunere nr. 69/17026/ D din 6 iuie 2006 emisă de C.L. al Municipiului Piatra Neamţ – D.T.I., iar nu executarea silită.
Reţinând că cererea de suspendare de faţă a fost formulată în condiţiile art. 185 C. proCod Fiscal (actualul art. 215) iar nu ale art. 169 alin. (2) din acelaşi cod (actualul art. 172 alin. (2) şi că obiectul acţiunii în anularea actului administrativ fiscal vizează obligaţii fiscale în cuantum de 821.376,92 lei, Înalta Curte constată că în mod corect a fost învestită Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea cererii de suspendare, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
2. Instanţa de fond a stabilit în mod legal că ambele condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, în privinţa „cazului justificat" s-a observat în mod just că actul a cărui suspendare se solicită nu beneficiază de aparenţa de legalitate de care se bucură actele administrative fiindcă stabileşte în sarcina intimatei o taxă „de lipsă de folosinţă" sintagmă ce nu se regăseşte în reglementările fiscale.
Şi iminenţa producerii pagubei a fost demonstrată atât timp cât intimatul, organizaţie non profit, ar înceta practic să mai funcţioneze dacă s-ar desăvârşi executarea silită imobiliară.
În fine, prin sentinţa civilă nr. 25 din 26 februarie 2007 Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia pe fond, după cum s-a arătat în cele ce preced, confirmând astfel justeţea soluţiei adoptate prin încheierea examinată în cadrul recursului de faţă.
3. Dispoziţiile invocate în cuprinsul acestui motiv de recurs : art. 185 alin. (2) C. proCod Fiscal (actualul art. 215 alin. (2)) au fost introduse abia prin OG nr. 35 din 26 iulie 2006, publicată în M. Of. nr. 675 din 7 august 2006 şi au intrat în vigoare la data de 7 septembrie 2006, adică ulterior formulării cererii de suspendare. Aşa fiind, potrivit principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile (în sens larg) înscris în art. 15 alin. (2), reglementarea în discuţie nu îi era aplicabilă intimatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 15 alin. (2) coroborat cu art. 14 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L. – D.T.I. Piatra Neamţ împotriva Încheierii din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în Dosarul nr. 1556/32/2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4836/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4846/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
