ICCJ. Decizia nr. 4846/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4846/2007
Dosar nr. 499/33/2007
Şedinţa publică din 13 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 martie 2007 reclamanta L.D.R. a chemat în judecată C.C.S.D. din cadrul Guvernului României, contestând Decizia din 28 februarie 2006 prin care s-a hotărât ca ordinea de soluţionare a dosarelor de despăgubire să se facă pe cale aleatorie şi să se dispună ca pârâta să fie obligată să stabilească valoarea despăgubirilor propuse de primarul municipiului Timişoara prin dispoziţia nr. 1042 din 25 aprilie2006, în termende 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, pentru construcţiile demolate şi terenul în suprafaţă de 838 mp din Timişoara, str.I.V. nr. 26 şi să emită Decizia pentru plata unor despăgubiri în valoarea de 1.964.132 euro.
De asemenea, solicită ca, în caz de refuz, să fie omologat raport de expertiză tehnică, actualizat, întocmit de expertul A.Ş., pronunţându-se o hotărâre care să ţină loc de titlu de plată a despăgubirilor în valoare de 1.964.132 euro, convertibil în acţiuni la Fondul Proprietatea, cu daune morale în sumă de 500.000 euro şi penalităţi de câte 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi de înfăţişare şi până la ultimul act de executare.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că prin dispoziţia nr. 1042/2006 a primarului municipiului Timişoara s-a propus să i se acorde despăgubiri pentru imobilul situat în Timişoara, str.I.V. nr. 26, fără să se menţioneze valoarea acestora, cu toate că s-a efectuat o expertiză de evaluare pe cheltuiala sa.
Mai arată că a aşteptat suficient timp pentru emiterea titlului de plată a despăgubirilor, dar că în şedinţa de la 28 februarie 2006 pârâta a decis ca ordinea de soluţionare a dosarelor să se facă pe cale aleatorie în baza unui program de calculator, măsură care i se pare stupefiantă, mai ales că este o persoană în vârstă, beneficiază de două hotărâri judecătoreşti irevocabile, valoarea despăgubirilor este deja stabilită prin expertiză, iar preţurile pe piaţa imobiliară au explodat în ultimul timp.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 322/2007 din 6 iunie 2007 a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 2 din 28 februarie 2006, invocată de reclamantă şi a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat pârâta să transmită dosarul nr. 19355/CC/2006 unui evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulaţie a imobilului situat în Timişoara, str.I.V. nr. 26 şi să emită în favoarea reclamantei o decizie reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru acest imobil, raportat la valoarea stabilită, respingând capetele de cerere vizând omologarea raportului de expertiză tehnică, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, obligarea la plata daunelor şi la penalităţi de întârziere.
Instanţa reţine că reclamanta se încadrează în prevederile art. 4 din Decizia nr. 2/2006 emisă de pârâtă, având dreptul de a fi tratată cu prioritate în soluţionarea dosarului său şi că acest dosar trebuia soluţionat într-un termen rezonabil, ceea ce nu s-a realizat, astfel că refuzul de rezolvare a dosarului este nejustificat.
Reţine şi că reclamanta nu dovedeşte un eventual prejudiciu şi nici în ce ar consta acesta, iar cererea de obligare la plata unor penalităţi nu poate fi primită pentru că nu ne aflăm în situaţia unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în sensul prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea acorda penalităţi de întârziere.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este nelegală şi netemeinică.
Susţine că în temeiul Legii nr. 247/2005 soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face pe baza procedurii prevăzute de această lege, nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptăţită.
Menţionează că în cadrul acestei proceduri se parcurg mai multe etape, care încep cu transmiterea şi înregistrarea dosarelor în care s-au emis decizii sau dispoziţii în urma soluţionării notificărilor, continuând apoi cu analizarea dosarelor sub aspectul verificării legalităţii respingerii cererii de restituire, transmiterea lor pentru a se evalua imobilele notificate pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii şi numai după întocmirea rapoartelor de evaluare se emit deciziile care constituie titlu de despăgubire.
Arată că nu se pot emite decizii în termen de 30 de zile de la primirea dosarelor pentru că numai termenul în care se întocmeşte raportul de evaluare poate ajunge şi la 45 de zile, nici legiuitorul nestabilind un astfel de termen.
Consideră că instanţa a reţinut greşit că reclamanta poate fi încadrată la art. 4 din Decizia nr. 2/2006 a C.C. şi că nu s-ar fi verificat de către pârâtă existenţa cazului excepţional, temeinic motivat, cu toate că s-a procedat în acest sens şi numai C.C. este în măsură să aprecieze încadrarea unei anumite cereri în regim de caz excepţional.
Menţionează că ordinea de soluţionare a dosarelor este aleatorie, aşa cum a fost stabilită de C.C. prin Decizia nr. 2/2006, urmărindu-se asigurarea unei proceduri unice şi corecte pentru toate persoanele aflate în situaţii similare, cu scopul de a se acorda despăgubiri juste şi echitabile în raport de practica jurisdicţională internă şi internaţională în această materie.
Ca atare, susţine pârâta, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluţionare a dosarului reclamantei, pentru că i s-a răspuns la cererile formulate, exprimându-se intenţia de a i se soluţia cererea de acordare a despăgubirilor cu respectarea dispoziţiilor legale.
Printr-un alt motiv de recurs invocă faptul că cererea de înaintare a dosarului la un evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulaţie a imobilului şi emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, este prematură, deoarece nu există la dosarul de despăgubire actele necesare evaluării pretenţiilor şi anume documente care să cuprindă detalii cu privire la construcţiile demolate, prin adresa din 05 iulie 2007 solicitându-i-se aceste acte.
Apreciază că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin obligarea la transmiterea dosarului reclamantei unui evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulaţie a imobilului.
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, susţinând că recurenta nu mai are un interes legitim în susţinerea şi admiterea recursului pentru că prin Decizia nr. 711889 din 28 iunie 2007 a hotărât, cu majoritate de voturi, soluţionarea cu prioritate a dosarului său şi înaintarea acestuia la un evaluator, decizie care nu a fost contestată, rămânând definitivă şi irevocabilă.
Mai susţine că recurenta dă dovadă de rea-credinţă cu privire la conţinutul real al adresei din 05 iulie 2007, iar în ce priveşte documentele cerute prin acea adresă, ele se aflau deja la dosar.
Referitor la fondul cauzei, consideră că instanţa a reţinut corect că acţiunea sa este întemeiată în ce priveşte transmiterea dosarului către un evaluator şi emiterea după aceea a deciziei care să reprezinte titlu de despăgubire, apreciind just că a făcut dovada existenţei unor motive temeinice care justifică soluţionarea dosarului cu prioritate.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, Instanţa reţine că sunt nefondate.
Are în vedere că instanţa de fond a apreciat corect că intimata-reclamantă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 4 din Decizia nr. 2/2006 emisă de recurenta-pârâtă, în sensul că avea dreptul de a i se soluţiona dosarul cu prioritate, făcând dovada unui caz excepţional, temeinic motivat, aceste motive fiind reţinute judicios de către instanţă.
De altfel, după pronunţarea sentinţei s-a aprobat de către C.C., în şedinţa de la 28 iunie 2007, soluţionarea dosarului cu prioritate, prin înaintarea acestuia către un evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulaţie a imobilului.
Numai după ce a apreciat că intimata-reclamantă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 4 din Decizia nr. 2/2006, instanţa de fond a dispus obligarea recurentei-pârâte să trimită dosarul unui evaluator autorizat, iar apoi să se emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire după efectuarea expertizei, prin astfel de dispoziţii nedepăşindu-se atribuţiile puterii judecătoreşti, cum eronat susţine recurenta.
Este adevărat că era de resortul C.C. să aprecieze dacă intimata se încadrează în regim de caz excepţional, dar în măsura în care nu a procedat astfel, instanţa investită putea să verifice dacă intimata îndeplinea condiţiile necesare încadrării sale în prevederile art. 4 din Decizia nr. 2/2006 şi în caz afirmativ - să dispună luarea măsurilor ce se impuneau.
Referitor la motivul de recurs privind prematuritatea înaintării dosarului către un evaluator autorizat în vederea stabilirii valorii de circulaţie a imobilului, ţinându-se cont că intimata nu depusese toate actele cerute de recurentă, se reţine că acesta este nejustificat.
Pe de altă parte, intimata susţine că la dosarul său se aflau toate înscrisurile pretinse de recurentă prin adresa din 05 iulie 2005, susţinere necombătută de recurentă, iar pe de altă parte se aprobase de către aceasta ca dosarul să fie trimis unui evaluator înainte de a i se trimite intimatei respectiva adresă.
Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit un anumit termen în interiorul căruia să se soluţioneze astfel de dosare, iar în cauză nu este aplicabil nici termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru că nu se află în situaţiile prevăzute de această lege, trebuie avut în vedere un termen rezonabil pe soluţionarea unui astfel de dosar, aşa cum prevede art. 6 din C.E.D.O.
Or, în cauză se constată că s-a întârziat mult peste un astfel de termen rezonabil în soluţionarea dosarului intimatei.
Cum se reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.R.C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 322/2007 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4841/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4851/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
