ICCJ. Decizia nr. 3008/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3008/2007
Dosar nr. 6823/42/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 noiembrie 2006 reclamantul A.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 470 din 5 octombrie 2006 emis de Preşedintele C.N.A.S., prin care a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere cu 10% pe o perioadă de 3 luni. De asemenea, reclamantul a solicitat 20.000 lei daune morale.
În motivarea cererii s-a arătat că s-a efectuat un control pentru activitatea desfăşurată în perioada 2003 – semestrul I al anului 2006, în urma căruia s-a emis raportul nr. 547 din 7 septembrie 2006 şi apoi ordinul contestat; că nu s-a efectuat o cercetare prealabilă; că nu i-au fost comunicate anexele actului de control, că a fost depăşit termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 268 C. muncii; că perioada controlată trebuia să înceapă cu data de 1 august 2005 când a încheiat contractul de management.
De asemenea, contestatorul a arătat că exista semnătura directorului economic al C.A.S. Prahova pe contractele de furnizare de servicii medicale; că i s-a imputat neexerecitarea tuturor căilor de atac în cadrul unor litigii existente pe rolul instanţelor judecătoreşti, fiind vorba în realitate doar de un singur litigiu promovat la iniţiativa C.N.A.S. împotriva SC P.I. SRL Ploieşti, cu privire la recuperarea unor sume de bani aferente unor investigaţii medicale decontate, proces câştigat de societate la Judecătoria Ploieşti, în mod justificat, deoarece normele metodologice de aplicare a contractului de prestări servicii pentru anul 2001 nu cuprindeau prevederi care să interzică o atare metodă de lucru; că organul de control a reţinut în sarcina sa neaplicarea unor măsuri unitare de sancţionare a furnizorilor de servicii în situaţia constatării de abuzuri în prescrierea de investigaţii paraclinice în perioada 2003-2005. Referitor la acest aspect, contestatorul susţine că a aprobat în perioada menţionată toate propunerile comisiilor constituite în acest scop, cu excepţia a două cazuri, când a invalidat propunerile pentru insuficienta fundamentare a măsurilor de sancţionare şi a documentelor justificative.
Cu privire la comisia de evaluare a laboratoarelor pentru anii 2003-2004, se arată în contestaţie, nu a existat nici un caz de incompatibilitate sau de conflict de interese, cum reţine în mod eronat actul de control.
Referitor la pretinsa nerespectare a unui criteriu unitar la repartizarea sumelor suplimentare revenite prin rectificările bugetare pentru furnizorii de servicii farmaceutice, contestatorul susţine că a fost efectuat cu stricta respectare a prevederilor legale în vigoare.
Prin sentinţa civilă nr. 258/2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte, ordinul contestat a fost anulat şi pârâta a fost obligată la 20.000 RON daune morale şi 2.284,20 RON cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că reclamantul a fost sancţionat numai pentru faptul că în perioada 2003-2006 contractele de furnizare de servicii medicale şi medicamente şi actele adiţionale la acestea, nu poartă viza de control financiar preventiv, pentru lipsa vizei şi a sigiliului CFP pe contractele de furnizare de servicii medicale încheiate de C.A.S. Prahova în anul 2006; că a fost efectuată cercetarea prealabilă; că şi anterior datei de 1 august 2005 reclamantul a deţinut aceeaşi funcţie, astfel că nu s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii.
Referitor la abaterea reţinută de organul de control, curtea de apel a apreciat că actele, contractele de furnizare de servicii medicale au fost semnate chiar de persoana nominalizată să o acorde, directorul economic al C.A.S. Prahova, C.F., şi au fost înregistrate în registrele de control financiar-preventiv; că OMFP nr. 522/2003 are în vedere contractele de achiziţii publice şi nu contractele de furnizare de servicii medicale şi medicamente.
Referitor la daunele morale instanţa de fond a apreciat că sunt justificate, deoarece contestatorul a fost supus la presiuni psihice şi a fost internat în spital, datorită înrăutăţirii stării de sănătate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen C.N.A.S.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă: că nu au fost respectate dispoziţiile OMFP nr. 1792/2002 şi nr. 522/2003, care prevăd obligaţia ordonatorului de credite de a încheia angajament legal cu terţe persoane numai cu viza de control financiar preventiv; că, potrivit contractului de management, reclamantul avea obligaţia să respecte legislaţia finanţelor publice pentru ordonatorii de credite.
S-a mai arătat în motivarea recursului că dispozitivul nu este clar, întrucât, deşi specifică faptul că acţiunea se admite în parte, în realitate s-a acordat tot ce s-a cerut; că daunele morale nu sunt legal acordate deoarece reclamantul nu a fost prejudiciat beneficiind de drepturile salariale potrivit activităţii desfăşurate; că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între ordinul contestat şi incapacitatea temporară de muncă a reclamantului.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Prin ordinul nr. 470 din 5 octombrie 2006 emis de recurentă, intimatului i s-a reţinut ca abatere disciplinară şi a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază şi a indemnizaţiei de conducere cu 10% pe o perioadă de 3 luni, faptul că la nivelul C.A.S. Prahova, în perioada 2003-2006, contractele de furnizare de servicii medicale şi medicamente şi actele adiţionale la acestea nu poartă viza de control financiar preventiv, astfel cum prevăd OMFP nr. 1792/2002 şi nr. 522/2003.
Este incontestabil faptul că acestor contracte li se aplică normele legale reţinute în ordinul de sancţionare. Aceste acte normative prevăd că ordonatorii de credite au obligaţia de a încheia angajament legal cu terţe persoane numai cu viza de control financiar preventiv, având în vedere că este vorba despre acte juridice prin care se creează sau se constată obligaţii de plată pe seama fondurilor publice, fiind afectate fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.
Conform OMFP nr. 1792/2002, nr. 522/2003 şi Contractului de management încheiat de intimat cu recurenta, intimatul avea obligaţia de a desemna persoana care să exercite viza de control preventiv.
Această obligaţie intimatul a îndeplinit-o, astfel cum rezultă în mod explicit din adresa nr. 8181/2003 a C.N.A.S., adresă în care se precizează „acordul C.N.A.S. pentru numirea domnului F.C. să exercite activitatea de control financiar preventiv", potrivit Cap. III pct. 6 lit. b) din anexa nr. 8 la Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 522/2003.
Ca urmare, contractele în cauză au purtat aceste vize, care sunt legale şi au fost înregistrate în registrele de control financiar preventiv.
Sub acest aspect, al anulării ordinului nr. 470/2006 al C.N.A.S., sentinţa este legală şi temeinică.
Referitor la daunele morale de 20.000 RON acordate reclamantului, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Din cuprinsul certificatelor de concediu medical depuse la dosarul de fond, singurele probe administrate în acest sens, nu rezultă afecţiunea de care a suferit reclamantul în perioada octombrie-noiembrie 2006. Nefăcându-se dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată prin actul contestat, respectiv sancţiunea primită, şi starea de boală a intimatului, în mod greşit instanţa de fond a acordat daune morale reţinând degradarea stării de sănătate ca urmare a controlului efectuat de către recurentă.
Chiar dacă intimatul a fost afectat din punct de vedere moral ca urmare a sancţiunii aplicate, care este modică (penalizare salarială cu 10% pe o perioadă de 3 luni), repararea morală constă tocmai în anularea sancţiunii. În acest mod petentul a obţinut satisfacerea demersului său, întrucât instanţa a desfiinţat actul administrativ atacat.
Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentinţa va fi modificată în parte, în sensul că se va menţine numai în ce priveşte anularea actului atacat şi acordarea cheltuielilor de judecată, dar se va respinge cererea de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 258 din 19 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantului privind acordarea daunelor morale.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4877/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3009/2007. Contencios → |
|---|
