ICCJ. Decizia nr. 567/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 567/2007
Dosar nr. 14085/1/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 29 mai 2006, reclamanta Z.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Prahova, anularea hotărârii acesteia nr. 1410 din 11 octombrie 2005, precum şi înştiinţării nr. 17466 din 27 februarie 2006 şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada iulie 1942 - august 1944.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, certificatul din 7 aprilie 2005, eliberat de U.M. Piteşti, care atestă că tatăl său, Z.H., a prestat muncă obligatorie, în perioada 19 iulie 1942 - 14 mai 1944, precum şi declaraţiile unor martori, arătând că în anul 1942 reclamanta împreună cu mama şi fraţii săi au fost duşi într-un lagăr de muncă din Braşov, unde se afla şi tatăl acesteia, de unde s-au întors în vara anului 1944.
Prin sentinţa civilă nr. 167 din 29 august 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei cu acte oficiale, iar din declaraţiile martorilor nu rezultă cu certitudine perioada persecuţiei, respectiv datele de început şi sfârşit a acesteia.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Z.V., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât, cu probele administrate în cauză, a dovedit că a fost persecutată, încadrându-se în prevederile art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
În speţă, la dosarul cauzei a fost depus certificatul din 7 aprilie 2005, eliberat de U.M. Piteşti, care atestă că tatăl recurentei-reclamante, Z.H., a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, prestând muncă obligatorie în diferite localităţi din judeţul Braşov, în perioada 19 iulie 1942 - 14 mai 1944.
De asemenea, susţinerile reclamantei au fost confirmate, potrivit prevederilor art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin declaraţiile autentificate ale martorilor L.M. şi M.M., din care rezultă că, în perioada cuprinsă între 1942 şi vara anului 1944, atât reclamanta, cât şi mama şi fraţii săi, au fost duşi într-un lagăr de muncă din Braşov, unde se afla şi tatăl Z.H.
Din coroborarea probelor susmenţionate, rezultă, aşadar, atât persecuţia la care reclamanta a fost supusă cât şi perioada exercitării acesteia, situaţie faţă de care în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Ori, încadrându-se în situaţia prevăzută de art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de compensaţiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, respectiv iulie 1942 - august 1944, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantă.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere cererea recurentei, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 300 lei (RON), reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Z.V. împotriva sentinţei nr. 167 din 29 august 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de Z.V.
Anulează hotărârea nr. 1410 din 11 octombrie 2005 a C.J.P. Prahova, pe care o obligă la emiterea unei noi hotărâri, prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada iulie 1942 - august 1944, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Obligă intimata - pârâtă la 300 lei (RON), cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 565/2007. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 568/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
