ICCJ. Decizia nr. 561/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 561/2007
Dosar nr. 35925/2/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 35925/2/2005 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.C.C. a chemat în judecată pe pârâţii A.N.F.P., Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi A.G., Secretar General în cadrul M.E.C., şi ulterior prin cererea precizatoare la acţiune din 28 februarie 2006 pe pârâta V.M.B., solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa instanţa să dispună:
- anularea Ordinului nr. 1198 din 3 mai 2005 emis de A.F.P., pentru aprobarea condiţiilor de participare la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de director la D.J.C. din cadrul M.E.C., a bibliografiei şi numirea comisiei de concurs şi a comisiei de soluţionare a contestaţiilor.
- anularea concursului organizat în perioada 6 - 7 iunie 2005 pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de director la D.J.C. din cadrul M.E.C.;
- recunoaşterea dreptului său de a participa la un concurs organizat cu respectarea dispoziţiilor legale, Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, republicată şi HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea Camerei funcţionarilor publici;
- obligarea pârâtelor la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea acestei funcţii publice, potrivit prevederilor legale în vigoare;
- obligarea pârâtelor la plata unor daune morale în valoare de 1 leu şi la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul şi-a motivat acţiunea, susţinând că fiind detaşat la M.E.C. pentru a îndeplini activităţi specifice în cadrul acestei autorităţi publice, pe post de consilier al Secretarului General, în perioada 7 martie 2005 – 7 iunie 2005, şi-a depus dosarul pentru a participa la concursul organizat în perioada 6 – 10 iunie 2005 pentru ocuparea funcţiei de director la D.J.C. din cadrul M.E.C., ulterior constatând o serie de nereguli în ce priveşte organizarea concursului, motiv pentru care a contestat modul de organizare al acestuia, solicitând şi anularea lui, potrivit contestaţiei depuse la A.N.F.P., înregistrată sub nr. 804980 din 2 iunie 2005.
Pârâţii au depus întâmpinări, invocând excepţiile de neîndeplinire a procedurii administrative prealabile, inadmisibilitatea acţiunii şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive (M.E.C.), iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea, pronunţată în şedinţa publică din 20 iunie 2006, prima instanţă a respins, ca nefondate, excepţiile neîndeplinirii procedurii administrative prealabile şi a inadmisibilităţii acţiunii, luând act de renunţarea M.E.C. la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce-l priveşte.
S-au administrat probatoriu cu acte şi prin sentinţa civilă nr. 1860 din 19 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în speţă, au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile, în speţă, A.N.F.P. aprobând condiţiile de participare la concurs, bibliografie şi numirea comisiei de concurs şi a celei de soluţionare a contestaţiilor prin Ordinul nr. 1198 din 3 mai 2005, şi acordând aviz favorabil organizării concursului, conform prevederilor art. 20 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, republicată cu modificări.
Condiţiile de participare la concurs au fost aprobate prin Ordinul Preşedintelui A.N.F.P., pe baza propunerilor înaintate în acest sens de autoritatea publică în al cărei stat de funcţii se află funcţia publică vacantă.
S-au respectat şi condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (2) lit. c) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor aprobat prin HG nr. 1209/2003, A.N.F.P. aprobând şi bibliografia concursului, pe baza propunerii înaintate de M.E.C.
A mai reţinut instanţa de fond şi faptul că perioada de desfăşurare a concursului a respectat dispoziţiile art. 17 alin. (1) din HG nr. 1209/2003, întrucât cele două probe (proba scrisă şi interviul) s-au desfăşurat în zile consecutive, asigurându-se astfel cel puţin 24 ore între momentul afişării rezultatului la proba scrisă şi interviu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recursul fiind întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Susţine recurentul, în motivele de recurs formulate că instanţa a pronunţat o sentinţă lipsită de temei legal, interpretând greşit legea sub un prim aspect, şi totodată faptul că nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, aşa cum au fost enunţate prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, precizează recurentul – reclamant, că au fost stabilite arbitrar condiţiile specifice de participare la concurs deoarece M.E.C. nu avea un Regulament de organizare şi funcţionare şi nici fişele posturilor, deci nici fişa postului de director la D.J.C., iar bibliografia a cuprins numai actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ, fără a conţine cerinţe necesare managementului activităţii didactice şi administrative şi al activităţii de control,mai ales cu specific educaţional, condiţiile şi bibliografia pentru concurs fiind propuse de A.G., secretarul general al M.E.C- şi nu de M.E.C., aşa cum prevede art. 1 alin. (2) lit. c) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului, anexa 1 la HG nr. 1209/2003.
Susţine recurentul şi faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 15 şi ale art. 19 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului nr. 1209/2003, referitoare la dreptul candidaţilor de a formula contestaţie la rezultatul obţinut la proba scrisă înainte de trecerea la următoarea etapă a concursului – interviul, aceste două probe fiind programate în zile consecutive.
Mai precizează recurentul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea actelor administrative atacate şi nici cu privire la anularea concursului organizat în perioada 6 - 7 iunie 2005 pentru ocuparea funcţiei publice de director al D.J.C. din cadrul M.E.C. şi necesitatea organizării unui nou concurs, precum şi asupra cererii de obligare a pârâţilor la plata de daune morale, chiar dacă suma solicitată este simbolică.
Ca o concluzie la motivele de recurs formulate, recurentul arată că instanţa nu a înţeles să motiveze sentinţa, raportat la toate capetele de cerere, reţinând numai aspectele referitoare la procedura de concurs.
Intimata A.N.F.P. a depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului, motivarea recursului bazată pe invocarea de formă a motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nefiind o motivare în sensul procedural al termenului.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A depus întâmpinare şi intimatul M.E.C., solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Primul motiv de recurs referitor la stabilirea în mod „arbitrar" a condiţiilor specifice de participare la concurs, este nefondat.
Recurentul-reclamant confunda condiţiile specifice de participare la concurs, prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi publicate în M. Of. al României, Partea a III-a, cu atribuţiile din fişa postului, care exista dinaintea concursului şi se semnează ulterior câştigării concursului.
În martie 2005 a fost adoptată HG nr. 223/2005 privind organizarea şi funcţionarea M.E.C. pe baza căreia s-a elaborat noul Regulament de Organizare şi Funcţionare a M.E.C. aprobat prin O.M.E. C nr. 4466 din 4 iunie 2006, care la art. 2 prevede: „pe data intrării în vigoare a prezentului Ordin se abrogă O.M.E.N. nr. 3483/1998 privind organizarea şi funcţionarea M.E.N.".
Deci, contrar susţinerilor recurentului, la momentul organizării concursului exista un Regulament de organizare şi funcţionare al M.E.C.
În mod corect, a reţinut instanţa de fond că Ordinul nr. 1198 din 3 mai 2005 emis de A.N.F.P. prin care s-au aprobat condiţiile de participare la concurs, a respectat condiţiile impuse de art. 20 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, şi art. 50 lit. g) din aceeaşi lege, ce se referă la condiţiile specifice pentru ocuparea unei funcţii publice de director la D.J.C.
Cât priveşte critica referitoare la conţinutul neadecvat al bibliografiei formulată de recurent, să constate că şi aceasta este nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) lit. c) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor, aprobat prin HG nr. 1209/2003, aceasta se stabileşte de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului pe baza propunerilor compartimentului de specialitate, iar atunci când concursul este organizat de A.N.F.P., bibliografia este aprobată prin Ordon al Preşedintelui Agenţiei pe baza propunerii înaintate de autoritatea sau instituţia pe al cărei stat de funcţii se află funcţia publică vacantă. În speţă, bibliografia de concurs a fost aprobată de A.N.F.P. pe baza propunerii înaintate de M.E.C., neconstatându-se comiterea vreunei ilegalităţi.
Faptul că această bibliografie nu a fost propusă de către M.E.C. ci de către un secretar de stat în minister, nu prezintă nici el relevanţă în cauză, atâta timp cât în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (6) din HG nr. 223/2005, ministrul poate delega unele din competenţele sale, în condiţiile legii.
Critica referitoare la modul de organizare şi desfăşurare a concursului sub aspectul perioadei de desfăşurare a acestuia, este şi ea neîntemeiată, întrucât prin art. 17 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor, aprobat prin HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, se impune asigurarea a cel puţin 24 ore între momentul afişării rezultatelor la proba scrisă şi interviu, condiţie ce a fost respectată în cauza de faţă, cele două probe desfăşurându-se în zile consecutive.
Ultima critică din recurs, referitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra celorlalte capete de cerere, reţinând numai aspectele referitoare la procedura de concurs este nefondat, deoarece din cuprinsul sentinţei recurate rezulta că aceasta s-a pronunţat în mod judicios asupra capetelor de cerere susţinute de apărătorul recurentului-reclamant cu ocazia soluţionării fondului şi care vizau anularea concursului, recunoaşterea dreptului de a participa la un concurs organizat cu respectarea dispoziţiilor legale şi obligarea pârâţilor în solidar la plata de daune morale în cuantum de 1 leu.
Instanţa de fond în mod temeinic şi legal a examinat actele deduse judecăţii, constatând că au fost emise cu respectarea prevederilor legale invocate, reţinându-se totodată că prin prevederile lor nu au vătămat dreptul subiectiv al reclamantului de a se prezenta la concurs, mai ales că dosarul depus de acesta a fost acceptat, acesta ulterior renunţând a se mai prezenta la susţinerea probei scrise şi la interviu.
Deci recurentul-reclamant nu justifică de fapt un drept subiectiv încălcat, pentru că nu a fost împiedicat să participe la un concurs şi nu i s-a încălcat dreptul de a accede la o funcţie publică de conducere.
Iar din moment ce instanţa de fond a constatat că procedura de organizare şi desfăşurare a concursului a fost una legală, nu se mai puteau analiza capetele de cerere referitoare la organizarea unui nou concurs şi obligarea la plata unor daune morale.
Referitor la cheltuielile de judecată, în condiţiile în care acţiunea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, era firesc ca acestea să nu cadă în sarcina pârâţilor.
Excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de A.N.F.P. a fost considerată neîntemeiată de instanţa de recurs, în speţă nefiind întrunite cerinţele textului de lege, art. 306 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, cu aplicarea şi a art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.G.C. împotriva sentinţei civile nr. 1860 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 556/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 565/2007. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
