ICCJ. Decizia nr. 622/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 622/2007
Dosar nr. 25521/299/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, prin declinare de la Judecătoria sectorului 1, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.E. solicitând ca acesta să fie obligat: să-i comunice motivele aplicării interdicţiei de intrare în Sistemul Informaţional Schengen, operată din eroare de Italia şi motivele anulării acesteia precum şi orice alte date legate de această înregistrare (persoana care s-a substituit identităţii reclamantului şi modalitatea în care a făcut-o).
În motivarea acţiunii reclamantul arată că prin adresa Ambasadei Republicii Federale Germania din 13 mai 2004 i s-a comunicat că nu i se poate acorda viza solicitată întrucât figurează cu interdicţie de intrare în spaţiul Schengen, operată în Sistemul Informaţional Schengen, de către Italia. Susţinând că înregistrarea respectivă este o eroare a fost sfătuit de autorităţile germane să contacteze operatorul care a introdus datele eronate, adică S.I., însă nici una din autorităţile italiene contactate nu i-au răspuns. În fine, reclamantul a arătat că după numeroase insistenţe, Ambasada Italiei la Bucureşti i-a comunicat care este procedura de urmat pentru rectificarea sau ştergerea datelor personale intrate în S.I.S., conform art. 114 din Convenţia de la Schengen şi art. 11 din Legea nr. 388/1993, dar acest fapt s-a întâmplat foarte târziu, provocându-i numeroase prejudicii.
În faţa acestei instanţe, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 900 din 18 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.E. şi a respins acţiunea formulată de reclamant, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul cunoaşte faptul că nu pârâtul îi poate comunica informaţiile respective, aspect relevat în motivarea cererii de chemare în judecată, dar pentru că nu poate chema în judecată Ambasada Italiei la Bucureşti, care beneficiază de imunitate de jurisdicţie, conform Convenţiei de la Viena, a chemat în judecată M.A.E.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.E., deoarece este singura instituţie în măsura să întreprindă demersurile necesare pentru a se afla motivele aplicării nelegalei şi nedreptei măsuri de interdicţie de intrare în S.I.S. de Italia, cu privire la persoana sa.
De asemenea, recurentul arată că s-a adresat O.F.P.S.D., S.I. şi Ambasadei Italiei, dar nu a primit nici un răspuns de la aceste instituţii.
În fine parte recurentul susţine că s-a adresat M.A.E. care, potrivit art. 41 pct. 2 din Convenţia de la Viena din 1961, trebuie să fie un garant al respectării drepturilor cetăţenilor români în raport cu alte instituţii şi persoane străine.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, constituie „act administrativ, actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice".
Aşadar, din textele citate rezultă că pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ, nu este suficient ca „pârâtul" să fie o autoritate publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă să fie emitenta actului administrativ contestat sau, să nu fi soluţionat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.
Or, în cauză intimatul M.A.E. nu a emis nici un act administrativ care să-l veteme pe recurent într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Prin urmare, se constată că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.E.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului cu privire la atribuţiile M.A.E. acordate prin prevederile art. 41 pct. 2 din Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din 1961, Înalta Curte apreciată că acest articol se referă exclusiv la comunicările misiunilor diplomatice către instituţiile statului pe al cărui teritoriu se află.
Deci, M.A.E. nu poate fi răspunzător pentru acţiunile Ambasadei Italiei la Bucureşti, singura autoritate care-i poate răspunde recurentului fiind autoritatea italiană sus menţionată, conform procedurii prevăzute de Convenţia Schengen.
Astfel fiind, instanţa de fond în mod temeinic şi legal a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În consecinţă pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G., împotriva sentinţei civile nr. 900 din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 620/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 629/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
