ICCJ. Decizia nr. 629/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 629/2007
Dosar nr. 8492/1/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea şedinţei publice de la 6 iulie 2006 a secţiei comerciale şi contencios administrativ de la Tribunalul Hunedoara s-a disjuns cererea reconvenţională formulată de F.I., din dosarul nr. 1131/2005, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, şi s-a format un dosar separat având nr. 4106/2005.
Cererea reconvenţională, devenită prin disjungere acţiune de sine stătătoare, priveşte anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 30 octombrie 1992, emis de M.I. pentru SC F. SA, obligarea SC F. SA să-i recunoască reclamantului F.I. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 700 mp înscris în certificat şi să-i predea terenul în deplină proprietate şi posesie şi să se radieze înscrierea din C.F. a dreptului de proprietate al SC F. SA asupra acestui teren.
În motivarea acţiunii arată că terenul în suprafaţă de 700 mp a fost proprietatea tabulară a antecesorului său F.I., că el a vândut către SC M.C.C. SRL Hunedoara, în anul 2000, prin act autentic de vânzare-cumpărare, acest teren şi că SC F. SA a formulat acţiune în anularea actului de vânzare-cumpărare invocând certificatul pe care reclamantul înţelege să-l conteste, considerând că este lovit de nulitate absolută.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 707/CA/2005 din 6 iulie 2005 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
La Curtea de Apel Alba Iulia s-au ridicat excepţiile privind tardivitatea introducerii acţiunii şi a inadmisibilităţii cererii ca urmare a lipsei dovezii vătămării unui drept recunoscut de lege reclamantului, excepţii invocate de pârâţii M.E.C. şi SC F. SA, care au fost respinse ca neîntemeiate prin încheierea şedinţei publice de la 21 octombrie 2005.
Soluţionând cauza ca instanţă de fond, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 77 din 14 aprilie 2006 a admis acţiunea, în sensul că a anulat în parte certificatul contestat, prin excluderea din cuprinsul acestuia a suprafeţei de 700 mp; a obligat pârâta SC F. SA să predea reclamantului acest teren şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa retine, în motivarea sentinţei, că SC F. SA a avut transmisă numai folosinţa terenului în baza unui contract de închiriere încheiat cu fostul C.A.P. C., contract de închiriere ce a încetat de drept după adoptarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel că acest teren a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC F. SA, criticând-o pentru nelegaliatate.
Susţine că instanţa de fond a respins nejustificat excepţiile referitoare la tardivitatea şi inadmisibilitatea acţiunii.
În ce priveşte tardivitatea introducerii acţiunii, susţine că certificatul i s-a eliberat la data de 30 octombrie 1992, pe care l-a intabulat în C.F. în anul 1999 şi că cel puţin din anul 1999 curgea termenul în interiorul căruia se putea promova acţiunea.
În plus, susţine că a folosit terenul tot timpul după anul 1990 fără ca reclamantul să ridice vreo pretenţie asupra lui.
Referitor la fondul cauzei, susţine că în anul 1974 a închiriat un teren de la fostul C.A.P. C., în care e inclusă şi suprafaţa în discuţie, iar în anul 1990 acest teren i-a fost transferat de către fostul C.A.P. C.
Consideră că reclamantul nici nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă, nefăcând dovada dreptului la acest teren în calitate de moştenitor şi că nici nu mai poate să-i predea acestuia terenul pentru că în prezent este deţinut de SC M.C.C. SRL.
Recursul va fi admis.
Conform prevederilor art. II din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005, termenul de introducere a acţiunii este de 6 luni de la anumite momente, ori de un an pentru motive temeinice, pentru actul administrativ unilateral, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, termenul de un an fiind de decădere.
Cum certificatul contestat s-a emis la data de 30 octombrie 1992, iar acţiunea s-a introdus după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, a expirat de mult termenul de un an menţionat mai sus.
De altfel, şi sub incidenţa Legii nr. 29/1990 acţiunea apărea ca fiind tardiv introdusă, pentru că în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. ultim. din acea lege introducerea cererii la instanţă nu se putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului sau a luării la cunoştinţă de conţinutul acestuia.
Conform prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, „înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor..".
Or, recurenta a făcut dovada că la 19 aprilie 1999 avea înscris terenul în discuţie în C.F. pe numele său ca proprietar în baza HG nr. 834/1991, astfel că de la acea dată este prezumat că pentru toate persoanele această înscriere este opozabilă, deci şi faţă de intimatul-reclamant.
Astfel fiind, reţinându-se că motivul de recurs privitor la tardivitatea introducerii acţiunii este întemeiat, urmează a se dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca tardiv formulată.
Prin reţinerea acestei excepţii, nu se mai impune a fi analizate şi celelalte motive de recurs.
Văzând şi prevederile art. 299 şi art. 312 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC F. SA Deva, împotriva sentinţei civile nr. 77 din 14 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea ca tardiv formulată.
Obligă pe intimatul-reclamant F.I. la 1002,15 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 63/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
