ICCJ. Decizia nr. 697/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 697/2007
Dosar nr. 15824/1/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 6 octombrie 2005, reclamanta L.K. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, să se dispună anularea hotărârii nr. 4296 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta i-a respins, în mod nejustificat, solicitarea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi a făcut dovada că a fost persecutată din motive etnice, fiind strămutată forţat împreună cu familia din localitatea de domiciliu.
Prin sentinţa nr. 10/F/CA din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei L.K., a anulat hotărârea nr. 4296 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 noiembrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 mai 2005.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că în perioada aprilie 1942 - septembrie 1945, reclamanta, împreună cu familia, a fost nevoită să părăsească domiciliul din localitatea Dobolii de Jos, judeţul Covasna, cu o populaţie majoritar românească, strămutându-se în localitatea Ghepeţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
Recurenta consideră că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, reclamanta neîncadrându-se în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece s-a refugiat dintr-un teritoriu aflat sub administraţie românească, într-unul ocupat de trupele maghiare, legea menţionată nefiind aplicabilă în speţă. Totodată, recurenta consideră că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice, care a determinat părăsirea localităţii de domiciliu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2115 din 7 iunie 2006, a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 10/F/CA din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe. În motivarea deciziei de casare se reţine necesitatea ca instanţa de fond să completeze probatoriul pentru dovedirea persecuţiei etnice suferite.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 195/F/CA/2006 din 16 octombrie 2006, a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 4296 din 12 septembrie 2005, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, începând cu data de 1 mai 2005.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că familia reclamantei a fost persecutată pe criterii etnice, fiind nevoită să părăsească localitatea de domiciliu şi să se stabilească vremelnic în localitatea Căpeni, unde reclamanta s-a născut la 10 noiembrie 1942. La rejudecare, a fost suplimentat materialul probator, fiind audiat martorul K.G.
Împotriva sentinţei pronunţate în fond după casare a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, reiterând, în principal, motivele invocate în recursul declarat anterior.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare unui tratat bilateral.
În cauză, se observă că instanţa de fond a reţinut corect din materialul probator administrat că refugierea reclamantei cu familia s-a datorat persecuţiei etnice la care au fost supuşi.
Nu poate fi primită critica formulată în recurs, potrivit căreia OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, şi-ar găsi aplicabilitatea numai în privinţa unor categorii de refugiaţi, proveniţi din anumite zone geografice, precum şi în privinţa numai unor naţionalităţi.
Această distincţie este de neacceptat, de vreme ce actul normativ aplicabil nu stabileşte decât cerinţa ca persoanele respective să fie cetăţeni români şi să se fi refugiat datorită persecuţiei pe motive etnice la care au fost supuşi.
Prin urmare, sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 195/F/CA/2006 din 16 octombrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 694/2007. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 7/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere.... → |
|---|
