ICCJ. Decizia nr. 74/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 74/2007
Dosar nr. 12061/1/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.M., anularea Hotărârii nr. 4134 din 11 septembrie 2003 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 7 februarie 1958 – 14 decembrie 1959.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada sus menţionată, a efectuat stagiul militar în detaşamentul de muncă U.M. şi cu toate acestea pârâta nu i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În susţinerea acţiunii reclamantul a depus declaraţiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că în perioada încorporării au fost colegi de armată cu reclamantul, iar unuia dintre aceştia i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 296 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, rejudecând cauza, în fond după casare, a respins acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile cuprinse în Decizia de casare, a solicitat reclamantului să propună probe pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale şi pentru a se vedea dacă reclamantul este îndreptăţit la acordarea acestor drepturi compensatorii.
Reclamantul a arătat că nu poate asigura prezenţa în sala de judecată a celor două persoane, care au depus declaraţii scrise în faţa primei instanţe.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pe motiv că şi-a dovedit acţiunea prin declaraţiile autentificate ale celor doi martori.
În ceea ce priveşte audierea acestora, reclamantul a arătat că starea de sănătate nu le-a permis deplasarea şi implicit prezentarea în faţa instanţei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada sus menţionată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin HG nr. 1114/2002, şi cu livretul militar sau fişa de evidenţă militară eliberată de centrele militare teritoriale sau de U.M. Piteşti.
În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar în detaşamentul de muncă U.M., unitate care nu se găseşte în evidenţa detaşamentelor din subordinea D.G.S.M., întocmită de Arhivele Naţionale, în această evidenţă figurând numai două unităţi militare.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V., împotriva sentinţei civile nr. 296 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere.... | ICCJ. Decizia nr. 75/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
