ICCJ. Decizia nr. 75/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 75/2007
Dosar nr. 12068/1/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta M.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.O. anularea Hotărârii nr. 12620 din 17 martie 2006 şi totodată, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta, a arătat că s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Reclamanta, în susţinere, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale unor martori din care rezultă că mama reclamantei N.A., a plecat în refugiu din localitatea Cohan în luna decembrie a anului 1940, iar aici s-a căsătorit cu N.V., refugiat din judeţul Satu Mare, unde în septembrie 1943 au avut un copil, născut la Curtea de Argeş.
Pentru elucidarea aspectelor de fapt a fost audiată martora C.F.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 123/CA/2006 din 30 iunie 2006 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a dovedit cele susţinute, iar din declaraţiile martorilor nu rezultă că părinţii acesteia au suferit persecuţii etnice materializate în una din variantele prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pe motiv că instanţa în mod greşit i-a respins acţiunea întrucât din probele administrate rezulta cu certitudine că este îndreptăţită să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Recurenta şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin înscrisurile cu caracter oficial depuse la dosarul cauzei dar şi prin intermediul probei testimoniale cu martori.
Din depoziţiile acestora, a rezultat că aceasta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, în localitatea Curtea de Argeş la data de 24 septembrie 1943.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată se va casa, iar pe fond se va admite acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E., împotriva sentinţei civile nr. 123/CA/2006 din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea reclamantei.
Anulează Hotărârea nr. 12620 din 17 martie 2006, emisă de pârâta C.J.P.O., pe care o obligă să acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 24 septembrie 1943 – 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 martie 2006.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 752/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
