ICCJ. Decizia nr. 76/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 76/2007
Dosar nr. 12222/1/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 1822 din 17 martie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - martie 1945, începând cu data de 17 martie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că părinţii săi au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu, satul Ianculeşti, judeţul Satu Mare, fiind prigoniţi de autorităţile hortyste instaurate la acea dată ca urmare a cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena.
Reclamantul în susţinerea acţiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri printre care acte de stare civilă şi declaraţii autentificate ale unor martori din care a rezultat că acesta s-a născut la data de 18 noiembrie 1941, în localitatea Galbeni, judeţul Vrancea, în timpul refugiului părinţilor săi.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 152/ F din 3 iulie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 1822 din 17 martie 2006 a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 18 noiembrie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de această lege începând cu 1 aprilie 2006.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că s-a născut la data de 18 noiembrie 1941 în localitatea Galbeni, judeţul Vrancea, în timpul refugiului părinţilor săi, ca urmare a cedării Ardealului de Nord.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pe motiv că reclamantul s-a născut la data de 18 noiembrie 1941, iar refugiul a survenit în anul 1940, astfel încât s-a creat o diferenţă mai mare de 300 de zile dintre data naşterii şi data refugiului părinţilor acestuia.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta, începând cu data naşterii sale 18 noiembrie 1941, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 152/ F din 3 iulie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 77/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
