ICCJ. Decizia nr. 753/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 753/2007

Dosar nr.2058/36/2006

Şedinţa publică din 7 februarie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiune în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul F.C.G. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5526 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă C.J.P. Tulcea şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 ca soţ supravieţuitor al lui F.M.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că soţia sa decedată s-a născut la 19 septembrie 1944, după strămutarea părinţilor săi din Bulgaria în România şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ale strămutării ca şi aceştia.

Prin sentinţa civilă nr. 623 din 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul F.C.G., împotriva Hotărârii nr. 5526 din 31 martie 2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a valorificat vocaţia proprie la drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, instanţa conferindu-i în mod irevocabil calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs C.J.P. Tulcea, care a motivat în esenţă, că soţia reclamantului s-a născut după strămutarea părinţilor săi şi nu face obiectul Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică şi juridică a minorului şi asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare, şi de educaţie.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi este eronată şi nu poate fi primită.

Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate, în dispoziţiile normative menţionate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.

În consecinţă, motivele de recurs invocate de pârâta C.J.P. Tulcea sunt nefondate, iar recursul urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 623/ CA din 22 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 753/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs