ICCJ. Decizia nr. 957/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 957/2007
Dosar nr.1433/45/2006
Şedinţa publică de Ia 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea formulată de reclamantul M.C. şi înregistrată sub nr. 1433/45/2006 a solicitat în contradictoriu cu S.S.P.R.D., obligarea pârâtului la emiterea actului, Certificatul de revoluţionar şi titlul de luptător remarcat prin fapte deosebite în revoluţie în conformitate cu Legea nr. 341/2004 şi dispoziţiile art. 19 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
În fapt, reclamantul precizează că a participat activ la evenimentele Revoluţiei din Decembrie 1989 şi ulterior a sprijinit toate activităţile organismelor nou înfiinţate în judeţul şi municipiul Iaşi, sens în care a făcut dovada cu adresa din 21 octombrie 2005 a C.J.I. şi cu legitimaţia C.M.P.S.N.I.
La data de 18 noiembrie 2004 sub nr. 18/5725 a depus la S.S.P.R.D., dosarul de revoluţionar, prevăzut de HG nr. 566 din 15 iulie 1996 şi de dispoziţiile art. l din Legea nr. 42/1990 în care există acte că a desfăşurat activitatea de luptător în revoluţie în perioada 14 - 25 decembrie 1989.
La datele de 8 decembrie 2004; 1 martie 2005; 16 septembrie 2005 si 6 februarie 2006 reclamantul a repetat cererea de soluţionare a dosarului şi în final i s-a comunicat că nu i se poate soluţiona favorabil cererea.
Reclamantul a apreciat că acest răspuns este un refuz nejustificat pentru rezolvarea cererii sale şi că, în perioada 9 august 1990 - 3 februarie 1997 a fost plecat din ţară, fiind în imposibilitate să depună toate actele în forma cerută de comisie, astfel că pârâtul a interpretat restrictiv legea atunci când a reţinut că Legea nr. 341/2004 nu permite eliberarea noilor certificate de revoluţionari.
Prin sentinţa nr. 98/ CA din 11 septembrie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi a respins acţiunea promovată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu S.S.P.R.D - Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că dispoziţiile art. 7 din HG nr. 1412/2004 reprezentând Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 prevăd că sunt preschimbate certificatele doveditoare emise în perioada 1990 - 1997 şi nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar.
Susţinerea reclamantului că a lipsit din ţară aproximativ 7 ani nu îi justifică starea în pasivitate, mai ales că nu poate invoca necunoaşterea dispoziţiilor în vigoare la acea dată, având însă posibilitatea să trimită actele necesare obţinerii titlurilor solicitate.
Fată de cele reţinute instanţa de fond a constatat că acţiunea reclamantului era deja tardivă faţă de data ultimă de funcţionare a C.C.S.E.R.D., care şi-a încetat activitatea la data de 13 mai 1997, potrivit dispoziţiilor art. 48 din HG nr. 566/1996.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare recurentul a precizat că la data de 18 noiembrie 2004 a depus la S.S.P.R.D., dosarul de revoluţionar, prevăzut de HG nr. 566 din 15 iulie 1996 şi art. l din Legea nr. 42/1990 în care există acte că a desfăşurat activitatea de luptător în revoluţie în perioada 14 - 25 decembrie 1989.
Cu adresa din 13 februarie 2006 primită la 20 martie 2006 S.S.P.R.D. a comunicat recurentului că nu-i poate soluţiona favorabil cererea, acesta considerând că pârâtul a refuzat nejustificat să-i rezolve cererea referitor la un drept recunoscut de lege.
A mai susţinut că prin documentele aflate în dosarul depus la S.S.P.R.D., a făcut dovada demersurilor sale pentru obţinerea certificatului de luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi că în perioada 9 august 1990 - 03 februarie 1997 fiind plecat în Germania, iar apoi, până în anul 1998 în Israel, a fost în imposibilitate să depună toate actele în forma cerută de comisie, astfel că excepţia tardivităţii acţiunii în raport cu dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi art. 48 din HG nr. 566/1996 este neîntemeiată.
Mai arată recurentul că sentinţa este nelegală pentru greşita compunere a instanţei, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că, potrivit art. l alin. (9) din Legea nr. 554/2004 participarea în instanţă la judecarea cauzelor de contencios administrativ a reprezentantului M.P. este obligatorie.
Analizând motivele invocate în recurs, soluţia instanţei de fond, probele administrate în cauză şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond, în mod legal, analizând excepţia tardivităţii introducerii cererii, raportat la prevederile art. 48 din HG nr. 566/1996 şi ale O.U. nr. 184 din 16 noiembrie 1999, a constatat că recurentul - reclamant nu a introdus o cerere în termenul prevăzut de HG nr. 566/1996 la fosta C.C.S.E.R.D., pentru acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
C.C.S.E.R.D. şi-a încetat activitatea în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30 din 6 mai 1996, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 96, respectiv la data de 13 mai 1996, la acest moment neexistând altă Comisie care să elibereze certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar şi care să propună Preşedintelui României acordarea acestui titlu; C.S.S.P.R. fiind abilitată de Legea nr. 341/2004 doar să preschimbe certificatele eliberate de cele două Comisii, mai sus menţionate.
Chiar recurentul precizează în motivele de recurs din dosarul de recurs, că „în perioada 9 august 1990 - 3 februarie 1997 fiind plecat în Germania, şi apoi până în anul 1998 în Israel, a fost în imposibilitate să depună toate actele în forma cerută de comisie".
Prin adeverinţa din 28 noiembrie 2006, a confirmat că, datorită faptului că reclamantul M.C., a fost plecat din România, nu şi-a depus actele în vederea obţinerii drepturilor de revoluţionar conform prevederilor legale în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobate prin HG nr. 1412/2004, în înţelesul Legii nr. 341/2004, prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, ci nu acordarea de noi titluri sau recunoaşterea calităţii de revoluţionar.
Cum, recurentul - reclamant nu a făcut dovada că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voinţa sa să efectueze actul de procedură în termen, excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură şi în mod evident în legătură cu modul de desfăşurare a judecăţii şi în raport de criteriul efectului urmărit, fiind totodată o excepţie peremtorie pentru că are drept consecinţă respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia recurentul invocă greşita compunere a instanţei în sensul că la şedinţa de judecată când a rămas cauza în pronunţare nu a fost prezent reprezentantul M.P., este neîntemeiat, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin art. IV din OUG nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 1179 din 28 decembrie 2005 „cererile în contencios administrativ se soluţionează fără participarea reprezentantului M.P.".
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei nr. 98/ CA din 11 septembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 753/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 968/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
