ICCJ. Decizia nr. 746/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 746/2007
Dosar nr. 8717/2/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamantul G.A. a solicitat anularea Ordinului nr. 1105/2005 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la încetarea de drept a raportului de serviciu, pe motivul îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4177 din 24 octombrie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2605 din 26 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul G.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cazul reclamantului nu a existat acordul conducătorului instituţiei publice de a-şi continua activitatea.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs G.A., care a motivat că din cuprinsul Legii nr. 164/2001 rezultă că pensionarii militari pot cumula pensia cu salariul şi că pot lucra în sectorul public pe durată nedeterminată.
Recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a fost încadrat la data de 1 decembrie 1997, în funcţia de revizor contabil, la data respectivă fiind pensionar, iar de la date de 1 octombrie 2000 a îndeplinit funcţia de Şef Serviciu audit Public Intern, funcţie publică din care a fost eliberat la data emiterii ordinului contestat.
Astfel, Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1105 din 20 iunie 2005 a fost emis în urma intrării în vigoare a OUG nr. 39/2005, potrivit căreia s-a modificat art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, în sensul că încetarea raporturilor de serviciu a funcţionarilor publici poate avea loc la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcţionarului public.
Susţinerile reclamantului-recurent, în sensul că încetarea raporturilor de serviciu în baza ordinului contestat este nelegală, întrucât nu se găseşte în situaţia de a îndeplini condiţiile de pensionare, fiind deja pensionar, sunt nefondate.
Astfel, recurentul ignoră dispoziţiile enunţate în preambulul OUG nr. 39/2005, potrivit căruia adoptarea unei astfel de modificări a statutului funcţionarilor publici „se impune pentru a permite conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală, care nu îşi exprimă acordul cu privire la continuarea activităţii, să constate încetarea de drept a raporturilor de serviciu în cazul funcţionarilor publici care, deşi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, nu solicită pensionarea pentru limită de vârstă".
În aceste condiţii instanţa, în mod corect a reţinut că legalitatea încetării raporturilor de serviciu ale recurentului este determinată de aplicarea în cauză a dispoziţiilor OUG nr. 39/2005 şi aplicarea principiului de drept „cine poate mai mult poate şi mai puţin", în sensul că pentru comunicarea raportului de muncă pentru funcţionarii publici care deşi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege nu solicită pensionarea pentru limită de vârstă este necesar acordul conducătorilor cu privire la continuarea activităţii.
De altfel, această posibilitate de a da sau nu acordul pentru continuarea activităţii acestor persoane este prevăzută şi în art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia „Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului".
În aceste condiţii, este evident că legiuitorul a intenţionat să sublinieze în mod special această posibilitate şi în ceea ce-i priveşte pe funcţionarii publici.
Având în vedere considerentele prezentate recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinţe civile nr. 2605 din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 753/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
