ICCJ. Decizia nr. 776/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 776/2007

Dosar nr. 35801/2/2005

Şedinţa publică din 8 februarie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 8 august 2005, reclamanta SC T. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.R.R., obligarea pârâtei la emiterea licenţei de execuţie pentru traseu şi a caietului de sarcini aferent liniei internaţionale Miercurea Ciuc - Budapesta şi la plata de daune cominatorii de 1.000 lei pe fiecare zi de întârziere, începând de la data pronunţării hotărârii.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deţine autorizaţiile ungare necesare pentru traseul Miercurea Ciuc – Budapesta şi a solicitat pârâtei deschiderea liniei internaţionale respective şi eliberarea caietelor de sarcini aferente.

A mai susţinut că, fără a invoca vreun temei legal, pârâta a condiţionat eliberarea licenţei de execuţie solicitată de obţinerea acceptului unui număr de 11 alte societăţi comerciale.

Procedând astfel, pârâta şi-a contrazis propria practică întrucât, într-un caz similar, al SC A. SRL, aceasta i-a răspuns societăţii menţionate că pentru înfiinţarea unei noi linii internaţionale (pe relaţia România – Moldova) nu este necesară audierea transportatorilor deja existenţi pe piaţă.

Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 4262 din 18 octombrie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea pârâtei de autoritate publică de nivel central.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, formând obiectul dosarului nr. 35801/2/2005.

La termenul din 10 ianuarie 2006, reclamanta şi-a modificat acţiunea, solicitând: anularea actului administrativ reprezentat de Decizia A.R.R. nr. 31.200 din 18 iulie 2005, obligarea pârâtei la eliberarea de urgenţă a licenţei de execuţie pentru traseu şi a caietului de sarcini aferente liniei internaţionale Miercurea Ciuc – Budapesta şi la plata daunelor cominatorii în sumă de 1.000 lei pe fiecare zi de întârziere, de la data pronunţării hotărârii până la data eliberării actelor solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 470 din 28 februarie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei, a obligat pârâtă să elibereze licenţa de execuţie pentru traseu şi caietul de sarcini aferent liniei internaţionale Miercurea Ciuc - Budapesta, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii şi a obligat pârâta la plata sumei de 6.000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că invocarea procesului-verbal încheiat la Arad, la 6-7 august 2003, cu ocazia întâlnirii dintre experţii în domeniul transporturilor de persoane din Ungaria şi România, precum şi Protocolul Comisiei Mixte Româno - Ungare de la Budapesta, din 25 martie 2005, nu poate constitui o justificare a refuzului autorităţii pârâte de eliberare a licenţei de execuţie solicitate, ambele documente fiind lipsite de forţă juridică, întrucât nu au fost publicate în M. Of. şi nu au urmat procedura prevăzută de art. 68/6, art. 69/7 şi art. 72/8 din Legea nr. 24/2000, pentru elaborarea actelor normative.

A mai susţinut instanţa, în considerentele hotărârii, că actele menţionate nu fac decât să consacre drepturi şi obligaţii ale părţilor semnatare, şi nu pot să impună solicitanţilor de licenţe condiţii mai grele decât cele reglementate prin legislaţia naţională, cuprinse în OG nr. 44/1997 aprobată prin Legea nr. 105/2000, iar răspunsul autorităţii pârâte încalcă şi prevederile art. 45 din Constituţia României, reprezentând un caz de restrângere a liberului acces al persoanei la o activitate economică.

Referitor la cererea de acordare a daunelor cominatorii, instanţa de fond a apreciat că penalităţile la care „poate" fi obligată autoritatea publică, potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, au la fel ca şi cele reglementate de art. 24 din lege, valoarea unei amenzi judiciare, ambele texte menţionate prevăzând o procedură specială de constrângere a autorităţii, cu consecinţe diferite de cele pe care le generează plata daunelor cominatorii în dreptul comun şi mult mai eficientă.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.R.R.

Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat în esenţă că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este nelegală deoarece:

1) fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 instanţa a admis capetele I şi II din cererea de modificare a acţiunii reclamantei;

2) condiţionarea eliberării licenţei de execuţie pe traseul Miercurea Ciuc - Budapesta de acceptul celorlalţi 11 operatori de transport este legală date fiind documentele cu caracter normativ indicate în adresa A.R.R. nr. 31.200 din 18 iulie 2005 şi anume Procesul – verbal de la Arad din 7 iunie 2003 şi Protocolul Comisiei Mixte Româno - Ungare de la Budapesta din 25 martie 2005;

3) au fost ignorate prevederile art. 70 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 potrivit cărora competenţa de eliberare a autorizaţiilor de transport internaţional nu mai revine A.R.R., ci M.T.C.T. prin D.G.I.T.R.

Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca fiind întemeiată doar cea de-a treia critică adusă de recurentă, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod corect şi în concordanţă cu dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa de fond a constatat că adresa nr. 31.200 din 18 iulie 2005 emisă de A.R.R. este un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică şi reprezintă un refuz fără bază legală de a soluţiona cererea intimatei – reclamante privind eliberarea licenţei de execuţie pentru traseul Miercurea Ciuc – Budapesta, întrucât condiţionează această operaţiune de prezentarea acceptului altor 11 societăţi comerciale (operatori).

Vătămarea adusă SC T. SA prin actul administrativ menţionat este evidentă deoarece în procedura cuprinsă în art. 39 din O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 (pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora), în vigoare la data solicitării intimatei-reclamante, nu se regăseşte o astfel de condiţionare anume de a se cere acordul celorlalţi operatori care efectuează activităţi de transport pe o anumită rută.

Documentele invocate de recurentă, respectiv Procesul –verbal de la Arad din 7 iunie 2003 şi Protocolul Comisiei Mixte Româno - Ungare de la Budapesta din 25 martie 2005, nu pot reprezenta un temei juridic valabil şi legal al refuzului de acordare a licenţei de execuţie de traseu. Aceasta deoarece documentele în discuţie nu pot avea aplicabilitate în dreptul naţional atâta vreme cât nu au fost ratificate de România şi nu au fost publicate în M. Of. (conform Legii nr. 24/2000 – art. 6811, art. 6912 şi art. 7213 – şi art. 11 alin. (2) din Constituţia României) şi cât au o forţă juridică inferioară OUG nr. 109/2005 (aprobată prin Legea nr. 102/2006) care reprezintă cadrul legal general de desfăşurare a transporturilor rutiere de persoane.

De altfel, documentele bilaterale arătate pun în discuţie probleme de principiu ale colaborării între România şi Ungaria în domeniul transporturilor şi nicidecum aspecte legate de trasee.

În plus, aşa cum corect a reţinut şi instanţa fondului condiţionându-se desfăşurarea activităţii intimatei de acordul altor operatori prin actul contestat s-a adus atingere dreptului la libertate economică, astfel cum este garantat prin art. 45 din Constituţia României.

În raport însă de modificarea legislativă intervenită pe parcursul acestui proces, mai exact de abrogarea Ordinului nr. 1742/2001 prin Ordinul nr. 1987/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va primi cel de-al treilea motiv de recurs prezentat în sistematizarea aspectelor de nelegalitate invocate de recurentă.

Potrivit O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 autoritatea competentă să elibereze autorizaţii de transport internaţional (noţiunea de licenţă de execuţie traseu internaţional fiind eliminată) este M.T.C.T. prin D.G.I.T.R., aşa încât nu mai poate fi reţinută în sarcina recurentei-pârâte obligaţia de a elibera reclamantei licenţa de execuţie pentru traseu şi caietul de sarcini aferent liniei internaţionale Miercurea Ciuc – Budapesta.

Pentru toate cele expuse, sentinţa recurată va fi modificată în parte în sensul respingerii capătului de cerere privitor la eliberarea licenţei de execuţie şi a caietului de sarcini, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale instanţei de fond.

Făcând aplicaţia art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi având în vedere factura fiscală depusă la dosarul de recurs, în dovedirea sumei reprezentând onorariu de avocat achitat de intimată, Înalta Curte va obliga recurenta să plătească intimatei SC T. SA Arad suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 470 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în parte.

Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei A.R.R. la emiterea licenţei de execuţie şi a caietului de sarcini.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Obligă pe recurenta-reclamantă A.R.R. la 1.000 RON cheltuieli de judecată parţiale, acordate prin apreciere, către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 776/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs