ICCJ. Decizia nr. 792/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 792/2007
Dosar nr. 4562/2/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 mai 2006, reclamanta P.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea Ordinului nr. 2785/ C din 30 octombrie 2000 emis în baza OUG nr. 83/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat, în calitate de magistrat pensionar, că, prin ordinul contestat, care nu i-a fost comunicat, i s-a acordat la indemnizaţia lunară un adaos de 15 %, considerându-se în mod eronat că are o vechime continuă în magistratură de 19 ani, 9 luni şi 8 zile, deşi, în realitate vechimea sa în magistratură este de 32 de ani şi o lună, astfel cum este definită prin art. 85 din Legea nr. 303/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2044 din 28 septembrie 2006 a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a reţinut că, faţă de data emiterii actului atacat, 30 octombrie 2000, promovarea acţiunii la 2 mai 2006 s-a făcut cu depăşirea termenului de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta P.L.M., criticându-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
Se menţionează în motivele de recurs că actul contestat nu are forţă juridică, întrucât nu i-a fost comunicat recurentei, şi prin urmare greşit prima instanţă a constatat tardivitatea acţiunii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Curtea de Apel a respins acţiunea formulată de P.L.M. ca tardivă, în raport de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Astfel textul mai sus invocat prevede în alin. (2) şi (5) că „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins, se pot introduce în termen de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".
Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar cel de un an este termen de decădere, fapt statuat de întreaga literatură de specialitate, de practică şi de Legea nr. 554/2004.
Acţiunea recurentei a fost formulată la 2 mai 2006, ea solicitând anularea Ordinului nr. 2785/ C din 30 octombrie 2000.
Prin urmare este corectă aprecierea instanţei de fond prin care a constatat că acţiunea de faţă este tardivă în raport de dispoziţiile legale mai sus invocate. Nu se poate reţine susţinerea recurentei în sensul necunoaşterii acestui act administrativ şi a necomunicării întrucât din actele depuse, rezultă fără posibilitate de tăgadă că a cunoscut despre existenţa acestuia, şi de altfel recurenta nu poate invoca necunoaşterea legii, principiu de drept peste care nu se poate trece pentru nici un considerent expus în cererea de recurs.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciind că sentinţa atacată este legală şi temeinică, va respinge recursul declarat de P.L.M. ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.L.M. împotriva sentinţei civile nr. 2044 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 785/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 793/2007. Contencios. Sancţiune pentru... → |
|---|
