ICCJ. Decizia nr. 793/2007. Contencios. Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 793/2007
Dosar nr. 6066/2/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 iunie 2006, reclamantul Ş.D.N.A.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.B., în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, continuarea constrângerii pentru neexecutarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 7344 din 5 octombrie 2005, prin care a fost modificată sentinţa civilă nr. 151 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în sensul că a obligat pârâtul să răspundă reclamantului la sesizările din 25 august 2003, 15 septembrie 2003, 17 octombrie 2003 şi să ia măsuri pentru rezolvarea pe fond a petiţiilor reclamantului adresate Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale de Sănătate, referitoare la stabilirea unei pensii corecte şi legale în dosarul de pensionare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia de pensie primită la 27 ianuarie 2006, fără nici o explicaţie, i-a fost diminuat cuantumul pensiei, ceea ce înseamnă că nu a fost executată Decizia nr. 7344/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici sentinţa nr. 1/ CC din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu toate că depusese toate documentele pentru stabilirea unei pensii corecte şi legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1761 din 6 septembrie 2006, a respins excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi pe cea a lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârât şi a respins acţiunea, ca nefondată.
Cu privire la excepţiile invocate, instanţa de fond a reţinut că soluţia se impune, în raport cu obiectul acţiunii, întemeiată pe Legea contenciosului administrativ şi cu calitatea pârâtului.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a apreciat că nu se poate reţine refuzul nejustificat al pârâtului de a pune în executare hotărârile judecătoreşti menţionate de către reclamant, întrucât, conform atribuţiilor prevăzute de art. 144 lit. a) din Legea nr. 19/2000 cu modificările ulterioare, pârâtul a transmis, spre competentă soluţionare, Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, cererea reclamantului, informându-l pe petent despre această măsură.
Împotriva sentinţei sus menţionate, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Ş.D.N.A.J.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluţia instanţei de fond pentru greşita aplicare a prevederilor art. 27 din Legea nr. 554/2004 şi, ca urmare, analizarea pricinii cu care a fost investită prin prisma art. 16 din Legea nr. 29/1990, text abrogat la data introducerii acţiunii, ignorându-se că în realitate intimatul ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei nu a luat măsurile necesare pentru rezolvarea pe fond a petiţiilor recurentului în sensul stabilit prin Decizia nr. 7344 din 5 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Examinând cauza în raport de criticile arătate, dar şi în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinţei recurate.
În mod corect şi în acord cu dispoziţiile legale, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile alin. (3) ale art. 24 din Legea nr. 554/2004 privesc în mod evident situaţiile în care nu se execută sau nu se respectă „hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ şi după aplicarea amenzii prevăzute la alin. (2)", or, în speţă recurentul-reclamant este deja în posesia unui titlu executoriu emis în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, lege în vigoare la momentul sesizării sale în legătură cu neexecutarea deciziei nr. 7344 din 5 octombrie 2004 a secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, pentru neexecutarea deciziei arătată, prin sentinţa civilă nr. 1/ CC din 25 ianuarie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a aplicat ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei o amendă de 500 lei/zi de întârziere, începând cu data de 5 noiembrie 2004 şi până la executarea efectivă a dispoziţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Sancţiunea a fost aplicată conducătorului autorităţii pârâte (M.M.S.S.F) în condiţiile şi în limitele art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 aplicabilă la momentul constatării neexecutării obligaţiei stabilite în sarcina M.M.S.S.F. de a răspunde la sesizările reclamantului din anul 2003 (respectiv 25 august, 15 septembrie, 17 octombrie şi 10 noiembrie) şi de a lua măsurile necesare pentru rezolvarea pe fond a petiţiilor acestuia de către Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (conform deciziei nr. 7344/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În contextul prezentat nu se poate vorbi de o greşită interpretare dată de către instanţa fondului dispoziţiilor cuprinse în art. 27 din Legea nr. 554/2004, conform cărora „cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei".
Tocmai în spiritul acestor dispoziţii legale, urmărirea modului de executare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile s-a făcut în raport cu legea aplicabilă cauzei deduse judecăţii, mai exact în raport cu Legea nr. 29/1990.
Totodată, aşa cum s-a precizat în considerentele sentinţei atacate şi care îşi găsesc suport în probatoriul administrat în cauză, obligaţiile fixate prin Decizia nr. 7344/2004 au fost îndeplinite; aşadar, nu se confirmă susţinerile recurentului-reclamant că autoritatea intimată persistă în neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Ş.D.N.A.J. împotriva sentinţei civile nr. 1761 din 6 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 792/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 800/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
