ICCJ. Decizia nr. 785/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 785/2007
Dosar nr. 7564/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 2005, reclamantul P.M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A.P.D.R. şi SC A. SA Vâlcea, anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 10 iunie 1994, pentru suprafaţa de 9980,75 mp, situată în municipiul Drăgăşani.
În motivare, reclamantul a arătat că suprafaţa de teren inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost revendicată şi obţinută prin hotărâre judecătorească de moştenitorii autorilor S.I. şi H.M., cărora li s-a eliberat de către Comisia locală şi procesul-verbal de punere în posesie.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei şi în interes propriu SC E.T. SRL Drăgăneşti, solicitând respingerea cererii de chemare în garanţie a A.V.A.S.
Prin sentinţa civilă nr. 1020 din 20 aprilie 2005, Judecătoria Drăgăşani, iniţial investită a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii formulată de reclamant, a respins acţiunea, a admis cererea în interesul pârâtei şi, în parte, pe cea în interes propriu, respingând cererea de chemare în garanţie, ca lipită de obiect.
Recursurile declarate împotriva sus menţionatei sentinţe de către reclamant şi pârâta SC A. SA Vâlcea au fost admise de Tribunalul Vâlcea, prin Decizia civilă nr. 1227 din 18 noiembrie 2005, fiind admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Drăgăşani de soluţionare a pricinii în primă instanţă şi, cu consecinţa trimiterii, cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Piteşti.
Judecând în fond cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 33/F/C din 20 martie 2006, a admis excepţia de tardivitate a acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea. Totodată, a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC E.T. SRL Drăgăneşti şi a respins cererea de chemare în garanţie a A.V.A.S.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, faţă de data emiterii actului atacat – 10 iunie 1994 şi a transcrierii acestuia – 31 august 1999, formularea acţiunii la 20 ianuarie 2005, realizându-se cu depăşirea termenului de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care nu s-a efectuat nici procedura prealabilă reglementată de art. 7 din aceeaşi lege.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Piteşti a declarat recurs, în termen legal P.M.D.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că la soluţionarea excepţiei tardivităţii acţiunii instanţa nu a ţinut seama de împrejurarea că transcrierea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat s-a efectuat la data de 4 mai 2004 şi că, practic, P.M.D. a luat cunoştinţă de existenţa acestuia act administrativ în luna mai 2005, elemente în raport de care se poate observa că acţiunea a fost formulată în termenul legal.
Examinând cauza în raport de probatoriul existent, de critica adusă de recurent şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că hotărârea pronunţată de secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti este legală.
Soluţia de respingere a acţiunii, prin care s-a solicitat anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 10 iunie 1994 în favoarea SC A. SA Vâlcea, se impune întrucât acţiunea promovată de P.M.D. nu îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Conform art. 7 alin. (1) din actul normativ indicat, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
Procedura administrativă prealabilă, numită în doctrina de specialitate şi recurs graţios, este aşadar obligatorie, excepţiile de la această regulă fiind în mod expres prevăzute în cuprinsul alin. (5) al art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cum cazul dedus judecăţii nu se înscrie în excepţiile stabilite expres de legiuitor, P.M.D. era obligat ca înainte de a se adresa instanţei de judecată să sesizeze autoritatea emitentă, respectiv M.A.A. (în prezent M.A.P.D.R.) cu o plângere administrativă.
Aşa cum se aminteşte şi în considerentele sentinţei recurate şi cum se poate observa din examinarea actelor dosarului, recurentul-reclamant nu s-a adresat M.A.P.D.R. pentru revocarea actului.
Întrucât în materia contenciosului administrativ plângerea administrativă prealabilă reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii, acţiunea de faţă apare ca inadmisibilă şi în acest context analizarea aspectelor invocate de recurent şi legate de tardivitatea acţiunii apare ca fiind de prisos.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.M.D. împotriva sentinţei civile nr. 33/ F-C din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 776/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 792/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
