ICCJ. Decizia nr. 796/2007. Contencios-. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL-
Decizia nr. 796/2007
Dosar nr. 2086/35/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 iunie 2006, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea hotărârii nr. 12.479 din 2 mai 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că, este îndreptăţită la acordarea compensaţiilor prevăzute de actul normativ indicat, întrucât, în perioada 1942 - 6 martie 1945 a fost refugiată împreună cu mama sa din localitatea Bălaia, în localitatea Zarand, judeţul Bihor, datorită persecuţiilor din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 179/ CA din 1 noiembrie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 12.479/2006 emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi cu probele administrate, din care rezultă că reclamanta s-a născut în timpul refugiului mamei sale, căpătând astfel statul de refugiat.
Împotriva susmenţionatei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Bihor, solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă că, din probatoriul administrat, rezultă situaţii contradictorii, în sensul că, din certificatul de naştere al reclamantei, emis în anul 1951, rezultă că aceasta s-a născut la data de 26 mai 1942, în localitatea Bălaia, de unde ea susţine, că s-ar fi refugiat, ceea ce contravine declaraţiilor martorilor şi extrasului din registrul refugiaţilor, din care rezultă că mama intimatei, s-a refugiat din acea localitate anterior anului 1942 şi în condiţiile în care Bălaia se afla în teritoriul cedat Ungariei.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă şi cu dispoziţiile legale incidente inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, în art. 2 persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea (refugiul) din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării (refugiului), în mod legal instanţa de fond a apreciat că şi copilul născut în timpul acestei perioade are acelaşi statut, perioada fiind de la data naşterii lui şi până la data retrocedării pământului românesc.
În mod eronat, recurenta susţine că intimata nu a dovedit faptul că s-ar afla în această situaţie.
Astfel, situaţia de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile autentice ale martorilor N.I. şi N.V., copia extras din Registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, unde figurează mama intimatei - reclamante, T.A., înregistrată anterior datei de 18 mai 1942, copiile actelor de stare civilă ale reclamantei.
Aparentele neconcordanţe dintre dovezile administrate sunt înlăturate prin interpretarea coroborată, sistemică, a acestor dovezi, în raport şi cu conjunctura istorică a momentului.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Bihor împotriva sentinţei civile nr. 179/ CA din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 784/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 801/2007. Contencios-. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
