ICCJ. Decizia nr. 80/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.80/2007
Dosar nr. 14004/1/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1452 din 1 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea reclamantului M.C.L. în contradictoriu cu R.A.A.R.S.T.A.B. pentru anularea deciziei nr. 385 din 28 septembrie 2004, prin care s-a dispus trecerea sa din funcţia de „meteorolog aeronautic previzionist cl. a II-a" în funcţia de meteorolog aeronautic prognozist - meteorolog „stagiar".
În timpul soluţionării recursului declarat de M.C.L., împotriva acestei sentinţe, la termenul din 7 decembrie 2005, acesta a invocat excepţia de nelegalitate a documentului emis de A.A.C., susţinând că aceasta nu are calitatea să emită reglementări aplicabile aviaţiei civile, această competenţă aparţinând exclusiv M.L.P.T.L.; că nu s-a emis un ordin de către minister care să facă aplicabil documentul; că acesta încalcă dispoziţiile Codului Muncii şi ale Constituţiei, desfiinţând principiul drepturilor câştigate; în situaţia când valabilitatea licenţei unei persoane, care are certificat de calificare de meteorolog aeronautic a expirat conform notei M.L.P.T.L. nr. 231/2003, persoana respectivă nu trebuie calificată din nou şi în fine, că nu există o normă europeană prin care meteorologia să fie licenţiată şi nici descalificată.
Prin sentinţa civilă nr. 653 din 16 martie2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, investită cu soluţionarea acestei excepţii a respins-o, reţinând în esenţă că actul a fost emis în condiţii de legalitate de către autoritatea administrativă competentă, conform atribuţiilor prevăzute de HG nr. 405/1993 şi Legea nr. 139/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.C.L., recurs respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, cu Decizia civilă nr. 2501 din 28 iunie 2006.
În temeiul dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., M.C.L. a formulat împotriva acestei decizii contestaţie în anulare motivată prin aceea că instanţa de recurs nu a ţinut cont de argumentele aduse prin motivele de casare referitoare la: neconstituţionalitatea documentului care prin prevederile sale aduce atingere principiului drepturilor câştigate; la încălcarea normelor internaţionale I.C.A.O. şi O.U.V.; la încălcarea dispoziţiilor Codului Muncii, în sensul că prin acest document se induce o modificare unilaterală a contractului de muncă şi în fine la faptul că prin acest act nu se respectă ierarhia legilor superioare.
Reţinând motivele contestaţiei în anulare, astfel cum au fost expuse în scris, urmează a se constata că acestea nu corespund nici unuia din temeiurile pentru care legiuitorul a stabilit expres posibilitatea de retractare a unei hotărâri irevocabile, astfel cum rezultă din enunţul dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
De fapt, prin motivele contestaţiei se reiau motivele de casare ale sentinţei civile nr. 613/2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi se critică Decizia civilă nr. 2501/2006 sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Nici susţinerile formulate prin notele scrise depuse cu prilejul soluţionării contestaţiei nu pot fi apreciate ca îndeplinind cerinţele art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Faptul că în cauză a fost introdusă R.A. R. nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă (art. 317 alin. (2)), după cum nici lipsa de procedură cu o altă parte decât contestatorul nu este tot una cu lipsa de procedură pe care o are în vedere art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În fine, nici omisiunea de cercetare a vreunui motiv de casare nu se justifică, din analiza considerentelor deciziei pronunţate în recurs de Curtea de Apel Bucureşti (Decizia nr. 2501/2006), rezultând dimpotrivă o analiză punctuală acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.C.L., împotriva deciziei nr. 2501 din 28 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 79/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 829/2007. Contencios. Perimare. Recurs → |
|---|
