ICCJ. Decizia nr. 839/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 839/2007
Dosar nr. 9558/1/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, la data de 23 iunie 2005, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Brăneşti, anularea titlului de proprietate seria M 07 nr. 0943 din 10 februarie 1944, eliberat pe numele pârâtei, pentru suprafaţa de 5.000 mp teren situat în vatra satului Plopşoru, parte componentă a suprafeţei totale de 85.888 mp, solicitată de autorul P.C., prin cererea nr. 54/1991.
Reclamantul a mai solicitat şi eliberarea pe numele său a unui titlu de proprietate, pentru suprafaţa de 5.000 mp, pentru restul de 80.888 mp urmând să se elibereze titlu de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor.
Instanţa a dispus introducerea în cauză a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în calitate de emitent al actului.
Prin sentinţa civilă nr. 5066 din 20 septembrie 2005, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 116 din 6 aprilie 2006, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, şi tardivitatea demersului în instanţă, în condiţiile în care certificatul de proprietate contestat a fost emis în anul 1994, iar introducerea acţiunii s-a făcut la 23 iunie 2005.
În acest sens, instanţa a respins apărările reclamantului, potrivit cărora a luat cunoştinţă de existenţa certificatului la 23 iunie 2006, când a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Judecătoria Târgu Jiu, cu motivarea că prin înscrierea de către pârâtă, a dreptului său, în Cartea Funciară, acesta a devenit opozabil terţilor, nefiind necesară comunicarea către aceştia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, reclamantul P.D., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul şi-a structurat motivele de recurs în şapte critici ce vizează atât excepţia reţinută de prima instanţă, cât şi fondul cererii de chemare în judecată.
Cum, însă, procesul a fost soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, recursul este limitat la analiza legalităţii soluţiei pronunţate în ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate.
Recurentul susţine că termenele cuprinse în art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004 curg de la înscrierea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cartea funciară, or în cauză nu s-a făcut dovada acestei înscrieri, ci doar a unor măsurători cadastrale prealabile.
Judecătorul fondului a confundat înregistrarea în cartea funciară, cu înregistrarea actului atacat la Oficiul de cadastru şi Organizarea Teritoriului Gorj.
Arată că este greşit considerentul referitor la momentul în care a luat cunoştinţă de actul atacat: 23 iunie 2006, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada comunicării actului.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa, prin prisma criticilor reţinute, dar şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
Actul administrativ atacat în contencios administrativ este certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 0943, eliberat pentru SC A. SA Brăneşti, la data de 10 februarie 1994, de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Prin înscrisul intitulat întâmpinare, formulat în dosarul Curţii de Apel Craiova nr. 350/CAF/2006, în care recurentul avea calitatea de reclamant, acesta a menţionat textual că „la data de 11 iulie 2005 am aflat oficial care sunt documentele de la dosarul cauzei, deci şi documentele care au stat la baza eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate" atacat prin acţiune anterior la data de 23 iunie 2005.
Aşa fiind, cum corect a stabilit prima instanţă, în cauză este incident art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale, trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile care, în materia contenciosului administrativ, constituie, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., o condiţie de admisibilitate a cererii.
Cum recurentul însuşi a indicat momentul în care a luat cunoştinţă de actul atacat, precum şi de documentaţia care a stat la baza emiterii acestuia, rezultă că toate celelalte consideraţii referitoare la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate de către intimata societate beneficiară şi efectele erga omnes ale acestei transcrieri, sunt inutile.
Menţionarea în considerentele sentinţei a datei de 23 iunie 2006, ca moment de la care curg termenele prevăzute de art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004, este o evidentă eroare materială, fără consecinţe în planul dreptului procesual. Sentinţa atacată cu prezentul recurs a fost pronunţată la data de 6 aprilie 2006 şi, în consecinţă, nu putea constata că reclamantul a luat cunoştinţă de act la o dată ulterioară. De fapt, momentul în raport cu care a calculat instanţa de fond termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, este 23 iunie 2005, menţionat de mai multe ori corect în cuprinsul considerentelor, ca fiind data la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu.
Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 6 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 831/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 89/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
