ICCJ. Decizia nr. 831/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 831/2007
Dosar nr. 7820/1/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 8 august 2005, reclamantele SC C. SA Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara şi SC I.D. SRL Hunedoara, în contradictoriu cu A.R.R., au solicitat obligarea pârâtei la eliberarea, prin Agenţia Teritorială Hunedoara, a unei licenţe de execuţie pentru traseul nr. 65 Hunedoara - Deva. Ulterior, reclamantele şi-au precizat acţiunea, în sensul chemării în judecată şi a pârâţilor Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
În cauză a fost introdusă, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 C. proc. civ., SC B.V. SRL, în calitate de câştigătoare a licenţei de execuţie pentru traseul nr. 65.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 33 din 10 februarie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, a respins excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor A.R.R. şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi, pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamante, obligând, totodată, pe acestea la plata sumei de 650 RON cheltuieli de judecată, către pârâta A.R.R.
Cu privire la excepţiile invocate, instanţa a reţinut că atâta vreme cât Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei nu face parte din comisia de atribuire a traseelor, constituită în baza art. 9 din Metodologia de atribuire a licenţelor de transport, acesta nu poate avea calitatea procesuală în cauză, având în schimb calitate procesuală pasivă A.R.R. şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului care, potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol, au reprezentanţi în comisia mai sus menţionată.
Instanţa a reţinut, de asemenea, că, în cauză, s-a făcut, de către reclamante, dovada efectuării procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, constând în aceea că reclamantele au solicitat prin adresa nr. 31.167 din 13 iulie 2005, explicaţii A.R.R. pentru neatribuirea licenţei de execuţie, adresă la care acestea au primit răspuns la data de 15 iulie 2005.
Pe cale de consecinţă, s-a respins şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în condiţiile în care A.R.R., care a invocat-o, este membră a comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor, apreciindu-se că aceasta din urmă nu poate sta în judecată, neavând personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii cerinţelor stabilite de Consiliul Judeţean Hunedoara, prin hotărârea sa, privind necesarul de autovehicule pentru traseul Deva - Hunedoara, hotărâre în care erau menţionate câte două autovehicule de rezervă pentru fiecare tip. Întrucât reclamantele nu au prezentat decât două maşini de rezervă, iar în raport cu reclamanta SC C. SA Hunedoara s-a făcut şi dovada declanşării procedurii de reorganizare judiciară, anterioară procedurii de atribuire a traseelor, instanţa a concluzionat că acţiunea reclamantelor este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal, toate cele trei reclamante: SC C. SA Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara şi SC I.D. SRL Hunedoara, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recurentele susţin că hotărârea atacată este nelegală, întrucât:
1. Nu s-a soluţionat corespunzător capătul principal de cerere referitor la nulitatea absolută a Hotărârii din data de 11 iulie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor, neobservându-se faptul că aceasta era tardivă şi a fost emisă de un organ necompetent, cu depăşirea atribuţiilor prevăzute de lege.
2. Nu a constatat că Asociaţia nr. 469 putea fi descalificată doar dacă nu îndeplinea una din condiţiile din caietul de sarcini al licenţei de transport pentru traseul Hunedoara - Deva, ceea ce nu este cazul în speţă, conform art. 34 alin. (6) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001. În plus, alin. (5) şi (6) ale art. 34 au fost introduse de pct. 15 al art. 1 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 552 din 14 aprilie 2005, voinţa legiuitorului fiind în sensul eliminării numărului de autovehicule de rezervă care nu sunt necesare efectuării transportului.
3. Împrejurarea că faţă de SC C. SA Hunedoara a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, nu poate constitui un argument pentru respingerea acţiunii. Societatea comercială este posesoare de licenţă de transport şi deţine licenţă de execuţie pentru vehicule, iar scopul procedurii amintite îl constituie redresarea, iar nu direcţionarea spre faliment.
În recurs, toţi intimaţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a arătat că prima instanţă a reţinut corect că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în condiţiile în care atribuirea electronică a traseelor era în sarcina Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, instituţie publică autonomă, aflată în subordinea Guvernului, iar nu în cea a ministerului, conform prevederilor Legii nr. 510/2004.
Intimata A.R.R. a susţinut că prima instanţă a stabilit corect că în atribuţiile Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor intră urmărirea derulării întregului proces de alocare a licenţelor de execuţie pentru cursele şi traseele cuprinse în Programul naţional, astfel că aceasta era competentă să emită hotărârea atacată. Arată că autovehiculele de rezervă au fost stabilite în baza art. 46 din OG nr. 44/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 105/2000.
Cât priveşte capacitatea financiară a SC C. SA Hunedoara, această intimată a arătat că concluzia primei instanţe a fost legitimă, bazându-se pe sentinţa civilă nr. 240/CA/2005 a Tribunalului Hunedoara şi pe certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Intimatul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin întâmpinare, a relevat faptul că datele referitoare la procesul de atribuire a licenţelor de execuţie au fost gestionate de către A.R.R. şi Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, iar nu de către acest intimat. Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite doar normele obligatorii de licenţiere, potrivit art. 4 alin. (1) pct. 6 din HG nr. 412/2004, în timp ce A.R.R. este organismul tehnic specializat al ministerului, desemnat să asigure îndeplinirea condiţiilor de operare a transporturilor rutiere, licenţierea operatorilor de transport rutier, punerea în aplicare a normelor tehnice, etc. Pe fond arată că a fost respectată întreaga procedură de atribuire, recurenta fiind descalificată, întrucât nu avea capacitatea de transport prevăzută în Programul de transport aprobat de Consiliul Judeţean Hunedoara.
În fine, şi intimata SC B.V. SRL a susţinut legalitatea descalificării recurentei, arătând că prin aceeaşi hotărâre a fost la rândul său descalificată pentru traseul 39 HD (Deva - Simeria), procedura urmată de Comisie fiind legală. Consideră că raţionamentul recurentei privind obligativitatea doar a unui autovehicul de rezervă, nu are nici o bază legală. Dimpotrivă, Programul de transport aprobat pentru judeţul Hunedoara, în temeiul art. 28 din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001 prevede că pentru traseul nr. 65 în discuţie, numărul de autovehicule active să fie de 6 autobuze şi 6 microbuze şi, respectiv, câte două rezerve din fiecare categorie, condiţie pe care recurenta nu o îndeplineşte.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.
Examinând sentinţa, prin prisma motivelor de recurs formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum şi potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
Recursul formulat de cele trei reclamante, în calitate de membre ale Asociaţiei nr. 469 TM, participantă la solicitarea electronică a curselor şi traseelor din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, interjudeţean între două judeţe limitrofe şi interjudeţean, pentru traseul 65 Hunedoara - Deva vizează numai soluţia pronunţată de prima instanţă de fondul pricinii.
Recurentele reiau practic toate argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, considerând nesatisfăcătoare considerentele sentinţei atacate.
Toate criticile formulate, grupate de recurente în trei motive de recurs, sunt nefondate, după cum urmează:
1. Hotărârea din 11 iulie 2005 a fost emisă potrivit art. 9 din Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu din Programul de transport rutier de către Comisia de validare a atribuirii electronice în componenţa aprobată de către Secretarul de Stat al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, potrivit art. 9, 12 şi 14 din Metodologia nr. 401/7677 din 18 martie 2005.
Prin această hotărâre s-au corectat mai multe erori de înregistrare (81) apărute în urma rulării aplicaţiei electronice de atribuire a traseelor, cuprinse în rezultatele definitive ale atribuirii licenţei de execuţie pentru cursele şi traseele cuprinse în programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic naţional pentru perioada 1 iulie 2005 - 30 iunie 2006. Consecinţa reverificării rezultatelor, în privinţa recurentei, a fost descalificarea acesteia, datorită nerespectării numărului de vehicule solicitate prin Programul de transport.
Corect a apreciat instanţa de fond că între atribuţiile Comisiei de validare se numără şi urmărirea derulării întregului proces de alocare a licenţelor de execuţie pentru cursele şi traseele cuprinse în Programul naţional, că această atribuţie presupune soluţionarea problemelor ce intervin în derularea transparentă şi legală a procesului de acordare a licenţelor de execuţie pentru traseu, fiind expres prevăzută în dispoziţiile art. 14 din Metodologie.
Cum hotărârea atacată a fost emisă, necontestat, anterior eliberării licenţei de execuţie pentru traseu de către agenţia teritorială, conform art. 41 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, nu există argumente juridice pentru susţinerea tardivităţii acesteia.
2. În examinarea susţinerilor recurentelor-reclamante privitoare la nelegalitatea descalificării Asociaţiei din care fac parte, prima instanţă a considerat întemeiat că actul administrativ atacat este legal, fiind emis în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001.
Într-adevăr, potrivit acestei reglementări: „totalitatea traseelor, cursele necesare pentru acoperirea acestora, graficele de circulaţie aferente, numărul de autovehicule şi capacitatea de transport a acestora, inclusiv autovehiculele de rezervă necesare pentru efectuarea cursei sau a traseului, alcătuiesc programele de transport rutier de persoane prin servicii regulate".
În baza art. 46 din OG nr. 44/1997, aprobată şi completată prin Legea nr. 105/2000, cu modificările ulterioare „Consiliile locale, judeţene, după caz, au iniţiativa şi hotărăsc în probleme de interes local privind transportul de persoane". De asemenea, dispoziţiile art. 37 alin. (4) din OG nr. 44/1997, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 105/2000, cu modificările ulterioare" prevăd că „transportul rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se efectuează pe baza programelor de transport aprobate de către consiliile judeţene".
În cauză, conform Programului de transport aprobat prin hotărâre de Consiliul Judeţean Hunedoara, numărul de microbuze necesar efectuării traseului Deva - Hunedoara este de 6, fiind prevăzute şi câte două vehicule de rezervă pentru fiecare tip, respectiv două microbuze şi două autobuze. Cum recurenta-reclamantă a nominalizat pentru atribuirea electronică doar un microbuz şi un autobuz ca autovehicule de rezervă, nu a îndeplinit condiţia de capacitate de transport prevăzută în Programul de transport, rămânând fără suport toate consideraţiile făcute în cadrul acestui motiv de transport referitoare la caietele de sarcini.
În concluzie, nu există nici o bază legală care să justifice concluzia recurentelor, în sensul că voinţa legiuitorului este în sensul eliminării autovehiculelor de rezervă care nu sunt necesare transportului, această sintagmă neregăsindu-se în textele invocate.
3. Considerentul primei instanţe, referitor la situaţia juridică a SC C. SA Hunedoara este unul subsidiar, argumentul determinant în pronunţarea sentinţei fiind cel examinat în cadrul celui de al doilea motiv de recurs.
Înalta Curte constată că acesta este pertinent, fiind fundamentat pe sentinţa civilă nr. 240/CA/2005 a Tribunalului Hunedoara, pronunţată la data de 17 martie 2005, adică anterior organizării procedurii de atribuire electronică a traseelor. În mod evident, faptul că societatea este supusă procedurii de lichidare judiciară afectează capacitatea financiară a acesteia, astfel cum aceasta este prevăzută în dispoziţiile art. 7 lit. e) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1987/2005, dar cum temeiul actului administrativ atacat a vizat numai capacitatea de transport, instanţa nu a cercetat toate susţinerile reclamantei legate de această procedură.
Pentru toate aceste considerente, constatând că niciunul din motivele de recurs nu poate fi primit, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SA Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara şi SC I.D. SRL Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 33 din 10 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2007. Contencios. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 839/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
