ICCJ. Decizia nr. 807/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 807/2007
Dosar nr.2724/54/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 ianuarie 2006, reclamanta SC M. SRL Piscu - Vechi, judeţul Dolj a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. şi A.R.R. - A.D., anularea Deciziei nr. 10929 din 26 august 2005, prin care s-a dispus anularea licenţelor de execuţie pentru traseu şi predarea licenţelor la A.R.R. – A.D., cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în baza contractului de asociere cu SC D.T. SRL s-a constituit A.B. de transport rutier, asociaţie care a câştigat licitaţia organizată de A.R.R. – A.D. la 3 iunie 2005 şi căreia i-au fost emise licenţele de execuţie.
Ulterior, susţine reclamanta, datorită faptului că SC D.T. SRL a depus cerere de retragere din asociaţie, în mod nelegal, prin actul contestat, s-a dispus anularea licenţelor de execuţie menţionate, deşi societatea îndeplinea toate criteriile prevăzute de art. 33 alin. (3) din Ordinul nr. 1842/2001 şi conform art. 32 alin. (5) din acelaşi ordin, licenţa de execuţie se atribuie nominal fiecărui membru al asociaţiei, fiind suficient, în opinia sa, să se anuleze numai licenţa SC D.T. SRL.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 74 din 6 februarie2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în considerarea prevederilor art. 158 C. proc. civ. şi ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum şi în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat.
Judecând în fond pricina în primă Instanţă, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 591 din 6 iunie 2006, pronunţată în şedinţa camerei de consiliu de la 6 iunie 2006, a respins excepţiile invocate de pârâta A.R.R. privind lipsa plângerii prealabile, lipsa capacităţii de exerciţiu şi a calităţii procesuale pasive a A.R.R. – A.D.
Instanţa de Fond a reţinut în considerentele hotărârii menţionate că, întrucât nu s-a făcut, de către pârâte, dovada datei comunicării deciziei atacate către reclamantă şi având în vedere cererile adresate de către aceasta conducerii A.R.R. – A.D. la 29 august 2005 şi A.R.R. la 30 noiembrie 2005, reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, aşa cum impun prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
A mai constatat Instanţa că, deşi A.R.R. – A.D. este un serviciu din cadrul A.R.R., dat fiind că aceasta a emis actul atacat are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul pricinii, Curtea de Apel Craiova a reţinut că soluţia pronunţată se impune, în considerarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi lit. c) din Ordinul M.L.P.T.L nr. 1842/2001 şi a faptului că reclamanta îndeplineşte condiţiile pe care le întrunea şi la momentul emiterii licenţei, astfel încât nu se impune anularea licenţei doar pentru retragerea din asociaţie a SC D.T. SRL.
Împotriva hotărârii susmenţionate a formulat recurs în termenul legal pârâta A.R.R.B., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamantei SC M. SRL.
S-a învederat, prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că Instanţa de Fond a respins în mod eronat excepţia lipsei plângerii prealabile, invocată de recurentă înaintea Instanţei de Fond.
S-a precizat de către recurentă că reclamanta nu s-a adresat A.R.R. cu plângere prealabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, şi că Instanţa de Fond a reţinut în mod greşit îndeplinirea procedurii prealabilă, fără să analizeze în prealabil împrejurarea că la dosarul cauzei exista borderoul care proba comunicarea acrului contestat către reclamantă la data de 29 august 2005.
Recurenta a arătat că Instanţa de Fond în mod eronat a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a A.R.R. – A.D.. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.R.R. – A.D., întrucât această entitate nu are organe proprii de conducere şi nici autonomie în activitatea sa, nu are fonduri puse la dispoziţie şi nici nu îşi poate asuma obligaţii.
Cât priveşte fondul cauzei, recurenta SC M. SRL a precizat că în mod netemeinic şi nelegal a fost admisă acţiunea reclamantei SC M. SRL şi s-a dispus anularea Deciziei nr. 10929 din 26 august 2005 emisă de A.R.R. – A.D., întrucât atribuirea electronică din data de 03 iunie 2005 s-a desfăşurat în conformitate cu Metodologia de atribuire electronică a licenţelor de execuţie pentru traseu din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, interjudeţean între două judeţe limitrofe şi interjudeţean şi a unui calendar bine stabilit, precum şi în baza unui calendar bine stabilit.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării atacate în sensul respingerii acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă SC M. SRL ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în recurs conform normei de trimitere conţinută în dispoziţiile art. 316 din acelaşi act normativ, Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, cât priveşte excepţia, neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile administrative, invocată de pârâta A.R.R. în faţă Instanţei de Fond şi reiterată în recurs, se constată că aceasta a fost în mod eronat respinsă de prima Instanţă, atâta timp cât comunicarea actului administrativ contestat, către reclamantă, s-a realizat cu borderoul poştal din 29 august 2005, iar plângerea prealabilă s-a formulat, de către această parte, la data de 30 noiembrie 2005.
Potrivit prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 de aprobare a Normelor de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, cu modificările şi completărilor ulteriore, contestaţia împotriva refuzului de eliberare a licenţei de transport rutier public, a licenţei de transport rutier în interes propriu şi a licenţelor de execuţie, precum şi împotriva măsurii de suspendare sau de anulare a acestora se depune în termen de 15 zile de la comunicare la sediul A.R.R.
În cazul în care măsura aplicată este reconfirmată de A.R.R. deţinătorul de transport rutier public, licenţă de transport rutier în interes propriu sau de autorizaţie de transport rutier în interes propriu se poate adresa cu plângere, potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) din normele metodologice sus menţionate, Instanţelor de contencios administrativ conform legii contenciosului administrativ.
Mai mult, dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa Instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Plângerea prealabilă se poate introduce, conform prevederilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Reclamanta nu a înregistrat plângerea prealabilă administrativă obligatorie în termenul prevăzut de textele legale sus precizate şi nici nu a făcut dovada unor motive temeinice de natură a justifica îndeplinirea cu întârziere, dar în cadrul termenului de 6 luni de la emiterea actului, a acestui demers administrativ, astfel că se impune admiterea excepţiei invocate de pârâta A.R.R. şi respingerea acţiunii reclamantei SC M. SRL ca inadmisibilă.
Formularea plângerii administrative peste termenul prevăzut de lege, cum este cazul reclamantei, echivalează practic cu neîndeplinirea acestei proceduri prealabile obligatorii, care prezintă în litigiile de contencios administrativ caracterul unei condiţii speciale de exerciţiu a dreptului la acţiune, cu rol de fine de neprimire.
În aceste condiţii, reţinând că în mod greşit Instanţa de Fond a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată în cauză şi a soluţionat pe fond acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. SRL, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 304 punctul 9 şi art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului formulat de pârâta A.R.R., cu consecinţa modificării sentinţei civile nr. 591 din 06 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC M. SRL, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.R.R.B. împotriva sentinţei civile nr. 591 din camera de consiliu de la 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1008/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
