ICCJ. Decizia nr. 573/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 573/2007
Dosar nr.3729/33/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 11 iulie 2006, reclamanta A.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 3255 din 23 iunie 2006, prin care pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, hotărârea contestată, precum şi declaraţiile notariale ale unor martori, arătând că s-a refugiat, în perioada martie 1942 - octombrie 1945, din localitatea de domiciliu, Cizer, judeţul Sălaj, în localitatea Sinaia.
Prin sentinţa civilă 336 din 13 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj , secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei, reţinând că, prin probatoriul administrat în cauză, respectiv declaraţiile celor doi martori, reclamanta nu a făcut dovada că schimbarea domiciliului ar fi fost consecinţa directă a unor acte de persecuţie, aşa cum prevede Legea nr. 189/2000.
Considerând-o netemeinică şi nelegală, împotriva sentinţei pronunţate de Instanţa de Fond a declarat recurs reclamanta A.F., reiterând argumentele susţinute în faţa Instanţei de Fond.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
În lipsa unor acte oficiale, pentru dovedirea împrejurărilor invocate în susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei declaraţiile martorilor S.D. şi C.M., care confirmă refugiul reclamantei, fără a menţiona, însă, nimic cu privire la cauzele care l-au determinat.
În aceste condiţii, cum declaraţiile martorilor constituie singurele probe pe care Instanţa de Fond le avea la dispoziţie în vederea stabilirii adevărului, pentru a ajunge la o soluţie temeinică şi legală trebuia făcută aplicarea prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., referitoare la rolul activ al judecătorilor, aceştia fiind datori a stărui în corecta soluţionare a cauzei, prin toate mijloacele legale, inclusiv prin ordonarea administrării probelor pe care le consideră necesare.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamantă, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, în temeiul art. 313 teza a I-a C. proc. civ., va fi trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi Instanţă, care, în aplicarea art. 315 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi cod, va proceda la completarea probatoriului, în sensul audierii nemijlocite a martorilor şi, eventual, al prezentării de către aceştia a dovezilor că ei înşişi au calitatea de beneficiari ai prevederilor OG nr. 105/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.F. împotriva sentinţei civile nr. 336 din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 569/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 574/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
