ICCJ. Decizia nr. 1025/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1025/2007
Dosar nr. 4316/2/2006
Şedinţa publică din 16 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul I.P. a chemat în judecată M.C.C. pentru ca Instanţa să dispună suspendarea hotărârii Comisiei constituite prin Ordinul nr. 2165 din 6 aprilie 2006, prin care contestaţia sa a fost respinsă; suspendarea hotărârii Comisiei prin care a fost declarat respins în urma evaluării proiectului de management, precum şi anularea celor două hotărâri ale Comisiei M.C.C.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat faptul că a fost numit în funcţia de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca prin Ordinul M.C.C. nr. 399 din 14 august 1997.
Reclamantul a mai arătat că de la data numirii în această funcţie şi până la data de 1 ianuarie 2005, a încheiat succesiv contracte de management cu M.C.C. pentru funcţia de director general, în temeiul Ordinului nr. 2129/2001, prin care era aprobată metodologia pentru încheierea, modificarea şi încetarea contractului de management în domeniul culturii. întrucât contractul său de management urma să expire la 31 decembrie 2004, a trimis în termen util, un nou contract de management, fără a primi răspuns la solicitarea sa de încheiere a unui nou contract.
În luna ianuarie 2005, a arătat reclamantul, i-a fost comunicat faptul că trebuie să depună un proiect de management şi să susţină un interviu în faţa unei comisii de evaluare în vedere încheierii contractului de management. Ulterior a luat cunoştinţă de rezultatul evaluării proiectului său de management, rezultat pe care l-a contestat şi l-a care nu a primit răspuns.
Reclamantul a precizat şi faptul că pârâta a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale, întrucât prevederile OG nr. 26/2005 reglementează procedura de organizare a concursurilor în vederea angajării conducătorilor instituţiilor publice de cultură în posturile vacante, iar în cazul său nu a fost organizat un concurs. A mai arătat faptul că, la data intrării în vigoare a actului normativ arătat, mai îndeplinea funcţia de conducere, iar OG nr. 26/2005 nu reglementa procedura de evaluare a persoanelor care ocupă deja funcţii de conducere.
Prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a executării celor două hotărâri atacate, iar prin sentinţa civilă nr. 1526 din 21 iunie 2006 a admis acţiunea reclamantului.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, Instanţa de Fond a reţinut că dispoziţiile OG nr. 26/2005 reglementează procedura de organizare a concursului în vederea angajării conducătorilor instituţiilor publice de cultură, dispoziţii care nu-i sunt aplicabile reclamantului întrucât acesta la data intrării în vigoare a ordonanţei deţinea funcţia de director general al M.N.I.T., avea depus la M.C.C. propunerea de contract de management încă din data de 31 decembrie 2004, nereţinându-se culpa acestuia pentru neperfectarea lui, în mod nelegal fiind instituită o procedură de evaluare cu obligarea reclamantului să depună un nou proiect de management.
S-a mai reţinut că OG nr. 26/2005 în forma adoptată anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 114/2006 era aplicabilă numai în cazul angajării directorilor generali şi directorilor instituţiilor publice de cultură iar nu şi celor care la data intrării în vigoare a OG nr. 26/2006 deţineau funcţia de conducători ai instituţiilor publice de cultură şi care aveau în executare contracte de management.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, M.C.C., criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală şi invocând dispoziţiile art. 302 - 304 şi art. 312 C. proc. civ. precum şi cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, dar fără a le structura potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, recurentul - reclamant susţine că Instanţa de Fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile OG nr. 26/2005 privind managementul instituţiilor publice de cultură în sensul că acestea se aplică numai în cazul angajării directorilor generali şi directorilor instituţiilor publice de cultură, fără a fi aplicabile şi celor care deţineau funcţia de conducători ai instituţiilor publice de cultură, la data intrării în vigoare a acestui act normativ. În acest sens, în speţă sunt aplicabile, în opinia recurentului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din OG nr. 26/2005, contrar celor reţinute de Instanţa de Fond.
Totodată, arată recurentul, Instanţa de Fond, în aprecierea probelor administrare în cauză, referitoare mai ales la desfăşurarea în timp a modalităţilor de încadrare a intimatului - reclamant, face o gravă confuzie între contractul cadru anexă la contractul individual de muncă şi contractul de management care trebuie încheiat cu M.C.C. de către conducătorii instituţiilor publice de cultură aflate în subordinea Ministerului în urma evaluării proiectului de management depus de către aceştia, conform OG nr. 26/2005.
Mai arată recurentul - pârât că prin OG nr. 26/2005 este reglementată expres şi situaţia directorilor aflaţi în funcţie la data adoptării ordonanţei care impune organizarea procedurii de evaluare pentru instituţiile publice de cultură aflate în subordinea M.C.C., deci şi pentru M.N.I.T., astfel încât concluzia Instanţei de Fond, potrivit căreia aceste dispoziţii nu s-ar aplica în speţă este fundamental greşită.
De asemenea, se susţine că Instanţa de Fond nu a avut în vedere acest cadru legal general, actele administrative interne cu caracter normativ prin care M.C.C. a organizat procedura de evaluare a proiectelor de management, respectiv Regulamentul aprobat prin Ordinul M.C.C. nr. 2121/2006 şi nici faptul că la emiterea acestuia din urmă recurentul - pârât a respectat dispoziţiile OG nr. 26/2005 în forma în care aceasta era în vigoare, iar nu în forma modificată de Legea nr. 114/2006.
Mai mult, arată recurentul – pârât, Instanţa de Fond nu a avut în vedere că la data de 17 martie 2006. prin Ordinul M.C.C. nr. 2116 s-a constituit Comisia de evaluare a Proiectului de management al directorului general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca aflat în subordinea M.C.C., în conformitate cu prevederile art. 4 din OG nr. 26/2005 şi a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti preluând atribuţiile comisiei de evaluare deşi instanţa putea să se pronunţe doar pe legalitatea hotărârii comisiei de evaluare din perspectiva procedurii şi a măsurilor luate, iar nu cu privire la notele acordate intimatului.
De altfel, arată recurentul - pârât, din considerentele hotărârii nu rezultă motivele pe care se sprijină sentinţa Instanţei de Fond de anulare a hotărârii comisiei constituite pentru soluţionarea contestaţiei reclamantului şi a celei de respingere a intimatului - reclamant în urma evaluării proiectului de management.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare, solicitând menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei Instanţei de Fond, cu toate probele administrate în cauză precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 26/2005 privind managementul instituţiilor publice de cultură, act normativ intrat în vigoare la 22 iulie 2005 ( la 3 zile de la publicarea în M. Of. nr. 635 din 19 iulie 2005, conform art. 2 din ordonanţă), acest act normativ reglementează angajarea directorilor în urma unor concursuri de proiecte de management, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) dispoziţiile acestei ordonanţe nu se aplică conducătorilor instituţiilor publice de cultură al căror contract de muncă pentru funcţia de conducere a fost încheiat cu maxim 24 de luni înainte de data intrării ei în vigoare. Prin alin. (3) al art. 10 din ordonanţă s-a reglementat şi situaţia conducătorilor prevăzută la alin. (2) al art. 10 în sensul că aceştia vor prezenta ordonatorului principal de credite în subordinea căruia funcţionează instituţia publică de cultură pe care o conduc un proiect de management în vederea încheierii contractului de management prevăzut de prezenta ordonanţă, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol prevederile alin. (3) se aplică şi celorlalţi conducători ai instituţiei publice de cultură, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (1).
Ulterior, art. 10 din OG nr. 26/2005 a fost modificat prin Legea nr. 114/2006 pentru aprobarea OG nr. 26/2005 (publicată în M. Of. nr. 413 din 12 mai 2006) în sensul că alin. (2) şi alin. (3) ale art. 10 au următorul cuprins: „Alin (2) - Conducătorii instituţiilor publice de cultură care, la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe, nu au încheiat contractul de management sunt obligaţi ca, în termenul stabilit de ordonatorul principal de credite al autorităţii publice în subordinea sau sub autoritatea căreia funcţionează instituţia publică de cultură, să depună un proiect de management în vederea încheierii contractului. Alin (3) - Nerespectarea termenului stabilit pentru depunerea proiectului de management atrage destituirea de drept din funcţie a respectivului conducător al instituţiei publice de cultură".
în cauză, intimatul - reclamant prin Ordinul M.C.C. nr. 399 din 14 august 1997 a fost numit în funcţia de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca.
De la data numirii şi până la data de 1 mai 2005 a încheiat, în mod succesiv, contractul de management cu M.C.C., în temeiul Ordinului M.C.C. nr. 2129/2001, iar ultimul contract de management a fost încheiat la data de 1 februarie 2002, pentru o perioadă de 3 ani, conform art. 3 alin. (1) din Ordinul M.C.C. nr. 2129/2001.
Ulterior, la data de 21 aprilie 2005 intimatul - reclamant a transmis M.C.C. un nou contract de management, întrucât cel încheiat anterior expirare la data de 31 decembrie 2004.
Prin urmare, Înalte Curte constată că Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că anterior datei intrării în vigoare a OG nr. 26/2005 intimatul - reclamant avea depusă propunerea de contract de management, neputându-se reţine culpa acestuia pentru neperfectarea contractului şi nici legalitatea obligării acestuia de a proceda în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 26/2005 intrată ulterior în vigoare şi nici a actelor normative cu caracter normativ date în executarea acesteia.
Mai mult, la data intrării în vigoare a OG nr. 26/2005 intimatul - reclamant deţinea funcţia de director general al Muzeului şi înaintase la M.C.C. propunerea de contract de management din 21 aprilie 2005.
Totodată, susţinerea recurentului - pârât referitoare la eroarea în care s-ar fi aflat Instanţa de Fond, confundând contractul - cadru cu contractul de management, nu este fondată.
Aceasta întrucât conform OG nr. 9/1996, în vigoare la momentul numirii intimatului - reclamant în funcţia de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca, era necesar ca ordonatorii principali de credite să stabilească, pe bază de contract încheiat cu conducerea fiecărei instituţii publice, obligaţiile sau programele minimale ce urmează a fi realizate de către acestea (art. 2 alin. (1)).
Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a Ordinului M.C.C. nr. 2129/2001, s-a prevăzut, în mod imperativ, la art. 1 alin. (2) şi art. 2, faptul că persoanele numite în funcţiile de directori generali sau, după caz, directori ai instituţiilor publice, trebuie să încheie un contract cu M.C.C., în calitate de ordonator principal de credite, anexă la contractul individual de muncă, în care să fie cuprinse obiectivele şi indicatorii culturali şi economici care urmează să se realizeze de către aceştia (art. 2 alin. (2)), (mai explicit, strategia de management); contractul avea denumirea de contract - cadru.
Prin OG nr. 26/2005 s-a instituit obligaţia ca angajarea directorilor generali sau a directorilor, după caz, să se facă pe bază de contract de management. Odată cu noua reglementare, nu mai era necesară încheierea contractului - cadru stipulat de Ordinul M.C.C. nr. 2129/2001.
La data intrării în vigoare a OG nr. 26/2005, intimatul - reclamant deţinea deja funcţia de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca şi înaintase M.C.C. încă din data de 21 aprilie 2005 propunerea de contract de management, nefiindu-i deci aplicabile dispoziţiile OG nr. 26/2005.
În plus, Înalta Curte constată şi că susţinerea recurentului - pârât din cuprinsul motivelor de recurs, în sensul că Instanţa de Fond ar fi modificat notele intimatului - reclamant, este nefondată, din considerentele şi dispozitivul sentinţei recurate nerezultând o astfel de concluzie.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 1526 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 1008/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1031/2007. Contencios. Litigii Curtea de... → |
---|