ICCJ. Decizia nr. 855/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 855/2007
Dosar nr. 4320/33/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 10 august 2006, reclamanta C.M.S.E. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 19888 din 9 martie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 389 din 9 octombrie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada 3 august 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada refugiului din motive etnice al mamei reclamantei şi a apreciat că în condiţiile în care reclamanta era minoră la acea dată, neavând posibilitatea de a opta pentru un alt domiciliu şi fiind prin urmare exclusă posibilitatea de a avea un alt domiciliu decât cel al mamei sale, beneficiază ca şi aceasta din urmă de statutul de refugiat.
În susţinerea acestor considerente s-au invocat dispoziţiile art. 100 C. fam. şi art. 8 din Decretul nr. 31/1954.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.C. susţinând că în mod greşit instanţa de fond a recunoscut reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 în condiţiile în care aceasta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu şi nu a suferit niciuna din formele de persecuţie etnică, reglementate prin art. 1 din lege, instanţa neţinând seama nici de împrejurarea că legea prevede în mod expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de dispoziţiile acesteia, iar copii născuţi în refugiu nu sunt menţionaţi.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei şi în condiţiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Faţă de aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 389 din 9 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 853/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 858/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
