ICCJ. Decizia nr. 870/2007. Contencios. Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 870/2007
Dosar nr. 1987/44/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 aprilie 2006, reclamanţii C.A., P.N.M., D.M., C.M., M.G. au chemat în judecată pârâţii Guvernul României, M.A.N. şi M.A.I. pentru nepunerea în executare a sentinţe civile nr. 93/2004 a Curţii de Apel Galaţi, irevocabilă prin Decizia nr. 3097 din 17 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând pronunţarea unei hotărâre judecătoreşti prin care să se dispună modificarea art. 3 şi 5 din HG nr. 1188/2001, restituirea diferenţelor băneşti cuvenite pe perioada 1 ianuarie 2002 – 1 octombrie 2004 rezultate în urma recalculării pensiilor reclamanţilor, actualizate cu indicele de inflaţie corespunzător, plata cheltuielilor de judecată stabilite de instanţă în sumă de 200 RON către fiecare reclamant, actualizate conform inflaţiei, plata de despăgubiri de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere faţă de fiecare reclamant în temeiul art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 93/2004 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă şi irevocabilă, pârâţii au fost obligaţi să modifice art. 3 şi 5 din HG nr. 1188/2001 de aprobare a Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, modificare ce nu s-a realizat.
La data de 27 iunie 2006 reclamanţii au precizat că renunţă la judecarea capătului de cerere privind modificarea HG nr. 1188/2001, întrucât a fost modificată şi de asemenea, au renunţat la judecată faţă de M.A.I.
Prin sentinţa civilă nr. 97/2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă în parte, M.A.N. a fost obligat la plata către fiecare reclamant a diferenţelor băneşti cuvenite pentru perioada 1 ianuarie 2002 – 1 octombrie 2004 rezultate în urma modificării art. 3 şi 5 din HG nr. 1188/2001, actualizate cu indicii de inflaţie la data plăţii; Guvernul a fost obligat la câte 100 RON pe zi de întârziere către fiecare reclamant pentru perioada 17 iunie 2005 – 26 octombrie 2005.
Instanţa a reţinut că în perioada 1 ianuarie 2002 – 1 octombrie 2004 reclamanţii au fost lipsiţi de plata drepturilor băneşti prin efectul art. 3 şi art. 5 din HG nr. 1188/2001 şi că, de la data de 17 iunie 2005 (data expirării termenului de 30 de zile prevăzut în sentinţa civilă nr. 93/2004 a Curţii de Apel Galaţi, irevocabilă la 17 mai 2005, termen stabilit pentru modificarea HG nr. 1188/2001) şi până la data de 26 octombrie 2005 (la data de 27 octombrie 2005 începând executarea sentinţei, respectiv s-a început procesul legislativ privind modificarea hotărârii de guvern) Guvernul s-a aflat în culpă pentru neexecutarea sentinţei, astfel încât a fost făcută aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen Guvernul României şi M.A.
În motivarea recursului Guvernul României se arată că: despăgubirile de întârziere prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se acordă condiţionat de existenţa unui prejudiciu care trebuie probat, conform art. 1082 C. civ., iar în situaţia reclamanţilor nu s-a dovedit existenţa vreunui prejudiciu, nici raportul de cauzalitate între fapta debitorului şi prejudiciu, astfel încât cererea de despăgubiri trebuia respinsă ca lipsită de interes. S-a mai precizat că instanţa din oficiu a transformat daunele cominatorii în daune compensatorii, deşi nu s-a dovedit şi nici nu s-a pretins de către reclamanţi existenţa unui prejudiciu.
Guvernul a învederat că executarea cu întârziere a sentinţei nu s-a datorat culpei sale, deoarece a lipsit proiectul de hotărâre de guvern al ministerelor iniţiatoare, motiv pentru care HG nr. 633/2006, de modificare a HG nr. 1188/2001, a fost adoptată cu întârziere, astfel încât Guvernul este exonerat de răspundere, conform art. 1083 C. civ.; şi că ministerele au fost înştiinţate să emită proiect de hotărâre de guvern.
Au mai fost invocate şi dispoziţiile art. 1081 C. civ., potrivit cărora daunele nu sunt debite decât atunci când debitorul este în întârziere în îndeplinirea obligaţiei sale. Cum punerea în întârziere s-a făcut prin notificarea din data de 20 octombrie 2005, Guvernul apreciază că numai de atunci pot curge daunele cominatorii.
În motivarea recursului M.A. s-a arătat că nu puteau fi acordate retroactiv diferenţe băneşti (pentru perioada 2002-2004), deoarece hotărârile prin care s-au anulat acte administrative au putere numai pentru viitor, conform art. 23 teza I din Legea nr. 554/2004; că modificările aduse HG nr. 1188/2001 produc efecte juridice de la data intrării în vigoare a HG nr. 633/2006 astfel încât nu pot fi acordate despăgubiri retroactiv.
S-a mai precizat în motivarea acestui recurs că M.A. nu a prezentat un mod de calcul al despăgubirilor, deoarece a susţinut că nu le datorează retroactiv; că sumele respective nu au fost corect calculate şi instanţa nu şi-a îndeplinit rolul activ în acest sens.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Potrivit sentinţei civile nr. 93/2004 a Curţii de Apel Galaţi, irevocabilă la data de 17 mai 2005 şi în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, Guvernul României avea obligaţia să modifice art. 3 şi art. 5 din HG nr. 1188/2001 până la data de 17 iunie 2005.
Chiar dacă recurentul a înştiinţat ministerele iniţiatoare să emită proiect de hotărâre de guvern, a făcut acest lucru tardiv, la 4 octombrie 2005, cu adresa din 4 octombrie 2005, şi nu în termenul legal de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, adică până la data de 17 iunie 2005.
Drept urmare, soluţia instanţei de fond, de obligare a Guvernului României la plata a câte 100 RON pe zi de întârziere, este corectă, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care prevăd că reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. Aceste despăgubiri se adaugă despăgubirilor pentru daunele cauzate prin actul administrativ contestat (HG nr. 1188/2001), cumulându-se în beneficiul reclamanţilor, adică se adaugă despăgubirilor la care a fost obligat M.A.
Dispoziţiile art. 1082, art. 1083 şi art. 1081 C. civ., invocate de recurentul Guvernul României, sunt incidente în cauză, întrucât acestea se referă la răspunderea contractuală.
Or, în situaţia dedusă judecăţii, răspunderea prevăzută de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este o răspundere ce îşi are sorgintea în răspunderea delictuală prevăzută de dispoziţiile art. 998-999 C. civ.
Despăgubirile la care a fost obligat M.A. sunt corect acordate, întrucât actul administrativ normativ a fost nelegal iar reclamanţii au fost nevoiţi să se adreseze instanţei pentru modificarea lui, tocmai în vederea obţinerii drepturilor băneşti cuvenite.
Instanţa a acordat despăgubiri reclamanţilor ca urmare a constatării nelegalităţii HG nr. 1188/2001 prin sentinţa civilă nr. 93/2004 a Curţii de Apel Galaţi şi nu în baza HG nr. 633/2006, cum greşit susţine recurentul M.A. Dispoziţiile art. 23 teza I din Legea nr. 554/2004, invocate de recurent, au în vedere exclusiv efectele hotărârii de anulare a actului administrativ normativ. Acordarea despăgubirilor este însă expres prevăzută de dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi este intrinsec legată de existenţa culpei debitorului, reglementată de dispoziţiile art. 998-999 C. civ.
Referitor la modul de calcul al prejudiciului, se constată că instanţa de fond a procedat corect, atâta vreme cât reclamanţii au prezentat un mod de calcul credibil, iar M.A. nu a depus nici un calcul al despăgubirilor.
Pentru considerentele expuse recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de casare în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 97 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 860/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 872/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
