ICCJ. Decizia nr. 860/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 860/2007
Dosar nr. 4868/42/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, la data de 13 aprilie 2006, reclamantul I.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J. – C.C.C.L.R.A., anularea actului administrativ nr. 4109/2000 din 30 noiembrie 2005 emis de pârât şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al dispoziţiilor OUG nr. 214/1999.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti care, prin sentinţa civilă nr. 182 din 19 septembrie 2006 a respins acţiunea reclamantului ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit HG nr. 148/2000 prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.C.C.L.R.A. şi art. 6 alin. (2) din OUG nr. 214/1999, deciziile pronunţate de această comisie pot fi contestate în instanţă într-un termen de 30 de zile de la comunicare.
Faţă de împrejurarea că Decizia a fost comunicată la data de 7 decembrie 2005, astfel cum rezultă din menţiunea făcută de reclamant în finalul filei 4 (stânga jos) din dosarul de fond, iar plângerea împotriva acesteia a fost formulată la 13 aprilie 2006, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantului este tardivă, fiind formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul I.P., fără a-l încadra în drept, formulând, în esenţă, următoarele critici:
1) Judecătorul fondului s-a pronunţat asupra cauzei deşi fusese recuzat verbal, fiind suspectat că are simpatii comuniste şi colegi în M.J.;
2) S-a tergiversat nepermis judecarea fondului, în dauna intereselor sale.
3) S-au ignorat prevederile Legii nr. 554/2004, potrivit cărora poate formula plângere la instanţa competentă într-un termen de 6 luni de la comunicarea răspunsului C.C.C.L.R.A.
În recurs intimatul-pârât M.J. nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs reţinute, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
1. Susţinerea recurentului privind formularea, chiar şi orală, a unei cereri de recuzare a judecătorului fondului este lipsită de suport probator. Din practicaua sentinţei nr. 182 din 19 septembrie 2006 nu rezultă că în cauză s-a ivit acest incident procesual.
2. Critica este, de asemenea, lipsită de orice bază întrucât curtea de apel a soluţionat cauza la primul termen, 19 septembrie 2006. Perioada mai lungă de timp la care se referă recurentul vizează, probabil, perioada cuprinsă între momentul înregistrării plângerii: 25 aprilie 2006 şi momentul pronunţării sentinţei atacate. Aceasta îi este imputabilă, întrucât a învestit iniţial o instanţă necompetentă material: Tribunalul Prahova, care a fost nevoită să-şi decline competenţa în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
3. Actul administrativ vătămător este Decizia C.C.C.L.R.A., din data de 4 noiembrie 2004. Adresa nr. 4109/2000 din 30 noiembrie 2005, primită de recurent sub semnătură la data de 7 decembrie 2005 este numai o operaţiune tehnico-materială ulterioară actului administrativ, prin care se realizează comunicarea acestuia.
Potrivit art. 6 alin. (2) din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, precum şi persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, completată şi modificată, aprobată prin Legea nr. 568/2001, în forma în vigoare la acea dată „împotriva deciziei C.C.C.L.R.A.,.., persoana interesată poate introduce plângere la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii".
Sintagma „potrivit legii" trimite la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, care, la momentul introducerii plângerii era reprezentat de Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Or, potrivit acestei din urmă legi, dreptul la acţiune este condiţionat, potrivit art. 7, de parcurgerea unei proceduri prealabile, care în cauză nu s-a îndeplinit.
În plus, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2000: „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) (de şase luni), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului". Acest termen de un an este definit de alineatul al 5-lea al aceluiaşi articol ca fiind un termen de decădere.
Instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei atacate că Decizia C.C.C.L.R.A. se atacă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 6 alin. (2) din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, preluând teza intimatului-pârât.
Din textul citat anterior rezultă că legiuitorul nu a prevăzut un astfel de termen, formularele de comunicare a soluţiei comisiei purtând această menţiune conform termenelor prevăzute în art. 5 din Legea nr. 29/1990, care era în vigoare la data de 4 noiembrie 2004, menţionată în adresa de comunicare ca fiind data adoptării deciziei de către C.C.C.L.R.A.
Pentru aceste considerente, constatând că soluţia de respingere a plângerii ca tardiv formulată este corectă, Înalta Curte o va păstra dar va substitui motivarea instanţei de fond cu prezentele considerente.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.P. împotriva sentinţei civile nr. 182 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 859/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 870/2007. Contencios. Sancţiune pentru... → |
|---|
