ICCJ. Decizia nr. 851/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 851/2007
Dosar nr. 5248/2/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 mai 2006, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15906/136 din 3 mai 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000 în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului B.N.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1877 din 9 septembrie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că soţul reclamantei, B.N., s-a născut la data de 19 iulie 1944 în localitatea Nicolae Bălcescu din fostul raion Istria, unde părinţii săi, B.V. şi B.Z., fuseseră strămutaţi, ca efect al Tratatului de la Craiova din 1940, încheiat între România şi Bulgaria.
Instanţa a apreciat că, fiind născut în localitatea în care părinţii îi fuseseră strămutaţi, soţul reclamantei a fost nevoit să trăiască, la fel ca şi părinţii săi, în cu totul alte condiţii decât cele oferite de localitatea de domiciliu din Bulgaria.
Reţinând acest aspect şi apreciind că Legea nr. 189/2000 are un caracter reparator urmărind acordarea de compensaţii tuturor celor persecutaţi din motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, instanţa a concluzionat că B.N. beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ, la fel şi B.C. în calitate de soţie supravieţuitoare a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.P.M.B. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că din analiza conţinutului Legii nr. 189/2000 şi al Tratatului de la Craiova din 1940, rezultă că nu poate fi considerată persoană strămutată decât aceea care la data semnării tratatului domicilia pe teritoriul Bulgariei, în judeţele menţionate de textul tratatului şi care, urmare a înţelegerii dintre cele două ţări, a fost strămutată pe teritoriul României.
Pe cale de consecinţă, recurenta a susţinut că nu beneficiază de aceste dispoziţii legale copiii concepuţi după strămutarea părinţilor deoarece s-au născut şi au locuit tot timpul pe teritoriul României şi nu pot susţine că au fost persecutaţi etnic.
Recurenta a invocat, în sprijinul susţinerilor sale, inexistenţa unei prevederi exprese în textul legii referitoare la posibilitatea copiilor născuţi în refugiu de a beneficia de drepturile părinţilor lor.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării părinţilor, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Aşa fiind, Curtea, apreciază că instanţa de fond, corect a reţinut că B.N. îndeplineşte condiţiile Legii nr. 189/2000, la fel şi reclamanta B.C., în calitate de soţie supravieţuitoare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3 din lege.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 1877 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 846/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 852/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
