ICCJ. Decizia nr. 878/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 878/2007
Dosar nr. 12435/1/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele S.V.L.D., V.V. şi S.M. au chemat în judecată Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar Fledioara, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei să elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 34,5 ha situată în Rotbav comuna Feldioara.
La termenul din 18 martie 2004 instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei V.V., iar la termenul din 9 septembrie 2004 a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată în ceea ce o priveşte pe reclamanta S.M.
La termenul din 16 februarie 2006 instanţa a disjuns petitele 1, 2, 3 parţial şi 4 ale cererii precizatoare de petitul privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a instanţei faţă de acest ultim petit, excepţie invocată de M.A.
Prin sentinţa nr. 1640 din 23 februarie 2006 Judecătoria Braşov şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 5 mai 1998 în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Investită cu soluţionarea acestei pricini Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 154/ F din 3 iulie 2006 a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată din oficiu şi a admis acţiunea formulată de reclamanta S.V.L.D., având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 5 mai 1998.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că faptul depunerii de către reclamantă a mai multor sesizări, la diferite autorităţi pentru soluţionarea cererii sale de retrocedare a suprafeţei totale de teren, la care susţine că are dreptul în calitate de moştenitor, nu suplineşte procedura prealabilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.V.L.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, interpretând eronat dispoziţiile legale privind procedura prealabilă, întrucât în condiţiile în care Judecătoria Braşov s-a declarat competentă să soluţioneze cauza în ansamblu, după procedura dreptului comun, ea nu avea temei legal şi nici posibilitatea din motive de litispendenţă să introducă o cerere având acelaşi obiect, pe contencios administrativ, după îndeplinirea procedurii prealabile.
A mai susţinut că între data ridicării excepţiei necompetenţei materiale a judecătoriei şi data sesizării curţii de apel nu s-a scurs nici un interval de timp în care reclamanta să aibă posibilitatea exercitării procedurii prealabile, litigiul fiind în curs de judecată.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
Legea contenciosului administrativ rezolvă situaţia procedurii prealabile când există o jurisdicţie administrativă specială, iar partea nu optează pentru această cale jurisdicţională.
Cât priveşte regimul juridic al termenului de sesizare a autorităţii administrative emitente sau, după caz, a autorităţii ierarhic superioare, acest termen este de recomandare şi începe să curgă de la data comunicării actului. Introducerea plângerii prealabile peste termenul de 30 de zile este posibilă însă numai pentru motive temeinice, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termen calificat expres ca fiind de prescripţie.
Procedura prealabilă consacră principiul revocabilităţii actelor administrative astfel că în cazul în care emitentul actului constată ulterior că la emiterea actului au fost nerespectate dispoziţiile legale să poată dispune în tot sau în parte anularea actului emis.
Introducerea de către reclamantă a mai multor sesizări la diverse autorităţi, în vederea soluţionării cererii sale de retrocedare a terenului dobândit prin moştenire nu substituie procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nici promovarea plângerii pe parcursul soluţionării cauzei dar cu depăşirea termenului prevăzut de lege nu echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile.
Securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, a efectelor actelor administrative impun totuşi ca asemenea acţiuni să poată fi introduse într-un anumit interval de timp.
Cum în cauză recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege, depunând la data de 26 iunie 2006 răspunsul primit de la M.A.P.D.R. la plângerea formulată la 23 mai 2006 în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, recursul apare ca nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.V.L.D. împotriva sentinţei civile nr. 154/ F din 3 iulie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 875/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 880/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
