ICCJ. Decizia nr. 872/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 872/2007
Dosar nr. 25865/2/2005
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.L. SRL Bucureşti a chemat în judecată M.F.P. – G.F. – C.G., D.G.F.P. Bucureşti, A.F.P. Bucureşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea Deciziei nr. 315 din 19 septembrie 2003 emisă de M.F.P. şi a procesului verbal încheiat la 26 martie 2003 de G.F. – C.G. şi pe cale de consecinţă restituirea sau compensarea sumei de 915.997.805 lei, reprezentând diferenţa T.V.A. aferentă retururilor mai mari de 15 % în sumă de 682.279.951 lei, majorări de întârziere şi penalităţi aferente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 410 din 26 februarie 2004 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 3385/2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul declarat împotriva acestei sentinţe l-a admis, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru completarea probatoriului.
Soluţionând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2124 din 20 decembrie 2005 a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că nu pot fi primite susţinerile reclamantei în sensul că retururile reprezintă cheltuieli deductibile, faţă de OUG nr. 17/2000 art. 15 lit. a) coroborat cu art. 27, din acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs reclamanta SC C.L. SRL Bucureşti.
Recurenta a susţinut că revistele sunt supuse retururilor lunare fizice efective şi sunt deduse în contabilitate în baza avizelor de expediţie şi a facturilor de stornare pentru care nu se poate plăti T.V.A.
A mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins proba cu interogatoriul M.F.P., întrucât regimul fiscal al retururilor, respectiv acela de cheltuială deductibilă iar nu de venit producător de valoare adăugată, cu atât mai mult cu cât pârâtul M.F.P. a emis adresa din 29 mai 2003, prin care a dat interpretarea corectă a regimului juridic al deducerilor din retururi.
Recursul este nefondat.
În fapt, în urma controlului efectuat de organele de drept, la verificarea prin sondaj a situaţiilor întocmite de recurenta – reclamantă pentru determinarea T.V.A. aferentă retururilor mai mari de 15 % pentru revistele editate de SC C.L. SRL Bucureşti în perioada septembrie 2001 – decembrie 2002, s-a constatat că recurenta – reclamantă a diminuat baza de impozitare a T.V.A. cu valoarea totală a revistelor returnate, mai puţin comisionul distribuitorului şi T.V.A. aferentă, procedând la stornarea integrală a T.V.A. colectată aferentă retururilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 din OUG nr. 17/2000 şi ale art. 18 alin. (4) din Legea nr. 345/2002 aplicabile în cauză baza de impozitare în cazul retururilor poate fi redusă cu până la 15 % din presa scrisă, activitate ce include şi editarea de reviste şi periodice lunare aşa cum este activitatea desfăşurată de reclamantă.
În accepţiunea legiuitorului, din punctul de vedere al taxei pe valoare, în noţiunea de presă scrisă intră atât editarea revistelor şi a periodicelor, acestora fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 15 din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., preluate şi de Legea nr. 345/2002 în vigoare după 1 iunie 2002.
Potrivit acestor dispoziţii legale în mod corect organul de control a determinat baza de calcul pentru T.V.A. prin scăderea din valoarea retururilor pe fiecare revistă şi pe fiecare număr a limitei maxime admisibile de reducere de 15 %, stabilind în sarcina reclamantei diferenţele de T.V.A. ca obligaţie de plată către bugetul de stat împreună cu majorările şi penalităţile aferente.
În ce priveşte adresa invocată de recurenta - reclamantă, din 29 mai 2003 adresată C.R.P. urmează a se observa că aceasta nu are relevanţă în cauză deoarece vizează sfera impozitului pe profit şi nu a taxei pe valoarea adăugată.
De altfel instanţa de fond corect a reţinut că retururile nu pot urma regimul juridic al cheltuielilor deductibile, legiuitorul înţelegând să aplice criteriul reducerii corespunzătoare a bazei de impozitare în cazul retururilor de până la 15 % din presa scrisă cu respectarea celorlalte condiţii legale prevăzute privind stornarea T.V.A.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare recursul declarat de SC C.L. SRL Bucureşti, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.L. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 2124 din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 870/2007. Contencios. Sancţiune pentru... | ICCJ. Decizia nr. 875/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
