ICCJ. Decizia nr. 880/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 880/2007
Dosar nr. 15041/1/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.M. a chemat în judecată C.J.P.B., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 1654 din 25 februarie 2005 emisă de pârâtă şi să constate că este beneficiara drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada cât a fost deportată împreună cu familia în Transnistria (începând cu primăvara anului 1942 şi până în toamna anului 1944).
Prin sentinţa nr. 405 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea formulată de reclamantă şi cererea de intervenţie formulată de P.R.S.D.R., dispunând anularea Hotărârii nr. 1654 din 25 februarie 2005 emisă de C.J.P.B. şi stabilind că reclamanta este beneficiara drepturilor stabilite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1942 – 1 septembrie 1944.
Recursul declarat de C.J.P.B. împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei, probele administrate nefiind concludente.
Rejudecând cauza, instanţa de fond a procedat la completarea probatoriului şi a reţinut că declaraţia dată de M.M. (în cursul rejudecării cauzei după casare) coroborată şi cu declaraţiile autentificate date de B.A. şi B.T. fac dovada că reclamanta a fost obligată să-şi schimbe domiciliul din România în Transnistria sat Varvaroca comuna Koronika din motive etnice.
Referitor la perioada pentru care se acordă drepturile, instanţa de fond reţine că aceasta este 1 octombrie 1942 – 1 septembrie 1944 aşa cum au declarat martorii şi intervenienta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.B.
Recurenta a susţinut în esenţă că declaraţiile martorilor nu sunt pertinente, întrucât nici unul nu a probat afirmaţiile susţinute prin declaraţii cu un act oficial, din care să rezulte situaţia deportării în Transnistria, în intervalele menţionate.
A mai susţinut că potrivit pct. 3 din adresa din 19 iulie 2002 „în cazul rromilor care dovedesc prin adeverinţe eliberate de A.D.C. „Împreună" că în intervalul 1942 – 1944 au fost deportaţi în Transnistria, perioada de persecuţie etnică poate fi considerată 1 iulie 1942 – 1 iulie 1944 ori nici în acest caz perioada deportării în Transnistria nu a putut fi dovedită.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 314 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prevede că în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, rejudecă litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere.
În speţă, materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite.
Astfel, se impune completarea probatoriului întrucât de la dosarul cauzei lipseşte cererea de intervenţie formulată de P.R.S.D.R. deşi instanţa de fond s-a pronunţat asupra acesteia prin sentinţa nr. 223 din 4 octombrie 2006, admiţând-o.
De asemenea, la dosarul cauzei nu s-a depus de către martorul M.M. hotărârea din care să rezulte că este beneficiar al Legii nr. 189/2000 aşa cum menţionează acesta în declaraţia de martor aflată la dosarul nr. 1430/1/2006.
În consecinţă probatoriul fiind insuficient pentru soluţionarea pe fond a cauzei recursul va fi admis, sentinţa atacată casată şi cauza trimisă la aceeaşi instanţă pentru completarea probatoriului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.B., împotriva sentinţei civile nr. 223 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 878/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 881/2007. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
