ICCJ. Decizia nr. 925/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 925/2007
Dosar nr. 2238/2/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC N.G.I. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele A.R.R. şi A.R.R. – A.I., solicitând anularea licenţelor de execuţie pentru traseu, eliberate de către pârâte societăţii SC N.T. SRL Slobozia, pentru cursele C 6, C 10, C 11, suspendarea licenţei de execuţie traseu pentru cursa C11 şi obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în şedinţa de atribuire a traseelor din data de 3 iunie 2005, SC N.T. SRL Slobozia i s-au atribuit licenţele de execuţie menţionate, fără a se respecta prevederile art. 41 alin. (2) şi alin. (3) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1842/2001 în vigoare la acea dată, în sensul că în termen de 30 de zile de la data atribuirii avea obligaţia să încheie contract pentru utilizarea punctelor de îmbarcare/ debarcare cu Primăria Municipiului Urziceni.
Prin adresa din 18 ianuarie 2006, reclamanta a făcut o sesizare către A.R.R. – A.I. pentru a se anula licenţele, răspunsul fiind în sensul că nu s-au solicitat avizele necesare.
Pârâta A.R.R. a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, invocând prevederile art. 1 alin. (1), (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, SC N.T. SRL Slobozia nefiind în culpă pentru neîncheierea contractului.
La data de 4 aprilie 2006, SC N.T. SRL Slobozia a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, invocând excepţia necompetenţei materiale, excepţia inadmisibilităţii pentru încălcarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei pentru cursele 6 şi 10, reclamanta neparticipând la atribuirea celor două curse, neavând un drept/ interes legitim vătămat.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, nefiind întrunită condiţia expres prevăzută de lege a vinovăţiei.
Prin încheierea de şedinţă din 16 mai 2006 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie formulată.
Intervenienta a renunţat la excepţia necompetenţei materiale a Instanţei, iar excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei cu privire la licenţe, a fost admisă prin încheiere.
Prin sentinţa civilă nr. 1389 din 13 iunie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării procedurii prealabile, a respins acţiunea ca inadmisibilă şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenienta SC N.T. SRL Slobozia.
Pentru a pronunţa această soluţie Instanţa de Fond a reţinut în esenţă, că actul atacat a fost emis la data de 27 iunie 2005, reclamanta putând formula plângere prealabilă în termen de 6 luni, deci, până la 27 decembrie 2005.
Instanţa a mai reţinut că plângerea prealabilă a fost formulată la 18 ianuarie 2006, cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC N.G.I. SRL Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este structurat pe motive distincte şi întemeiat pe dispoziţiile prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, un prim motiv de recurs invocat este acela potrivit căruia Instanţa de Fond nu a reţinut corect ceea ce se solicita prin cererea de chemare în judecată şi anume faptul că reclamanta a formulat şi totodată a primit răspuns la plângerile prealabile formulate, plângeri înregistrate sub nr. 598 şi 599 din 18 ianuarie 2006.
O altă critică adusă hotărârii Instanţei de Fond este aceea că aceasta ar fi trebuit să admită cererea, deoarece licenţa de execuţie pentru traseu a fost eliberată fără respectarea prevederilor art. 41 alin. (2) şi (3) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1842/2001, în vigoare la acea dată.
În fine, un ultim motiv de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripţia se întrerupe printr-un act începător de executare arătând că la data de 2 decembrie 2005 a solicitat Primăriei Municipiului Urziceni să-i comunice dacă operatorul de transport SC N.T. SRL Slobozia are contract pe folosirea punctelor de îmbarcare/ debarcare călători şi data încheierii acestui contract, asimilând această solicitare actului începător de executare în sensul prevăzut de art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958, astfel prescripţia fiind întreruptă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile recurentei, cu actele şi lucrările dosarului, faţă de dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa Instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există, iar potrivit art. 3 al aceluiaşi articol „este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin. (7)".
Conform art. 7 alin. (7), plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.
Astfel, a fost instituită procedura prealabilă obligatorie, în lipsa căreia Instanţa nu poate fi sesizată cu anularea unui act administrativ.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere şi dispoziţiile prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea Instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege".
Este adevărat că, în cauză, recurenta, a formulat plângerea prealabilă în data de 18 ianuarie 2006, însă cu încălcarea prevederilor legale sus citate, actul atacat fiind emis la 27 iunie 2005.
Aşa fiind, Curtea constată că Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală şi în mod corect a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Având în vedere şi prevederile art. 274 alin. (1) potrivit cărora „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată", recurenta - reclamantă va fi obligată să plătească intimatei - interveniente SC N.T. SRL Slobozia suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.G.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1389 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 1.000 lei RON către intimata - intervenientă SC N.T. SRL Slobozia cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2548/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 929/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
