ICCJ. Decizia nr. 929/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 929/2007
Dosar nr. 8071/2/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2015 din 27 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de E.M. în contradictoriu cu pârâtul M.C.C. şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 353 din 26 iulie 2006, emis de pârât, până la soluţionarea Dosarului de fond nr. 7877/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a fost definitivat în funcţia de director adjunct la B.N.R. prin Ordinul nr. 237 din 02 decembrie 1992, iar în urma efectuării unor controale de către reprezentanţii pârâtului, cât şi de Autoritatea de Control a Guvernului, la data de 27 iunie 2006, a fost emis Ordinul nr. 353 din 26 iulie 2006 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţie.
Instanţa de Fond a stabilit că ordinul a cărui suspendare se solicită nu întruneşte anumite aparenţe de legalitate, în sensul că nu sunt indicate în cuprinsul său, în concret, faptele pentru care reclamantul a fost sancţionat şi atribuţiile din fişa postului, ce ar fi fost încălcate; în acest fel actul este abuziv şi provoacă un prejudiciu iminent reclamantului.
În drept au fost invocate prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.C.C., susţinând că hotărârea este nelegală, deoarece în speţă nu erau aplicabile prevederile art. 581 C. proc. civ., invocate de Instanţă ca temei de drept alături de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Un alt motiv de recurs invocat de recurent a fost neîndeplinirea, în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă ce s-ar fi produs reclamantului prin punerea în executare a ordinului, având în vedere şi împrejurarea că prin ordin al Ministrului Culturii şi cultelor a fost asigurată conducerea interimară a B.N.R. până la organizarea concursului de ocupare a posturilor vacante.
În drept recurenta a invocat prevederile art. 302 – 3041, 312 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 353 din 26 iulie 2006 emis de M.C.C. s-a dispus eliberarea reclamantului - intimat E.M. din funcţia de director adjunct economic la B.N.R., menţionându-se încălcarea, în general, a unor atribuţii din fişa postului privind întocmirea şi urmărirea execuţiei proiectului anual de venituri şi cheltuieli, asigurarea legalităţii operaţiunilor patrimoniale în vederea prevenirii pierderilor şi a gestionării defectuoase a normelor financiare şi materiale, de organizare a controlului financiar preventiv asupra documentelor care angajează patrimonial instituţia.
În mod corect Instanţa de Fond a stabilit că ordinul menţionat nu întruneşte în aparenţă, toate elementele unui act de sancţionare, întrucât nu indică în concret, abaterile săvârşite de reclamant; totodată, pârâtul - recurent nu a prezentat Instanţei nota şi raportul menţionate în ordin ca fiind la baza măsurii dispuse.
Iminenţa pagubei rezultă din împrejurarea că angajatorul ar putea organiza în orice moment un concurs de ocupare a postului deţinut de reclamant, mai înainte de judecarea Dosarului de fond nr. 7877/2/2006.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, Instanţa de Fond a stabilit în mod corect că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă pentru suspendarea actului administrativ.
În ceea ce priveşte menţionarea în cuprinsul hotărârii a prevederilor art. 581 C. proc. civ., această împrejurarea nu a reprezentat un argument hotărâtor pentru soluţia pronunţată de Instanţa de Fond, astfel că nu poate fi reţinută ca o greşeală de aplicare a legii care să ducă la casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C.C. împotriva Încheierii din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 935/2007. Contencios → |
|---|
