ICCJ. Decizia nr. 2543/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2543/2007
Dosar nr. 1384/2/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2006, aşa cum a fost precizată, reclamantul N.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. (în prezent M.E.F.) şi M.T.C.T. (în prezent M.T.), să se constate nelegalitatea taxei impuse prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 593/1998 şi inexistenţa acestui act, precum şi anularea Ordinului Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1702 din 12 octombrie 2005, ca nelegal, desfiinţarea taxei impusă nelegal pentru trecere poduri dunărene, cu obligarea la restituirea sumelor încasate abuziv cu acest titlu şi la plata sumei de 7.500 RON, cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 21 septembrie 2005, la trecerea cu autoturismul personal peste podul de la Dunăre Giurgiu – Vadu Oii, i s-a impus nelegal să achite o taxă abuzivă, pentru un serviciu inexistent, neprestat, sumă impusă prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 593/1998, inexistent în realitate, fiindu-i astfel încălcate drepturi fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 5, art. 25 şi art. 56 alin. (3) din Constituţie şi fiind obligat să plătească pentru o prestaţie care nu există, la trecerea unor poduri proprietate publică, ridicare de întreprinderi de stat din fonduri bugetare, la care şi el a contribuit.
A mai susţinut că bonurile care i-au fost eliberate în schimbul sumelor plătite au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) din HG nr. 831/1997 şi că, urmare sesizării acestor aspecte la M.F.P., a primit un răspuns de la M.T.C.T., care nu lămurea problemele formulate şi invoca Ordinul M.T.C.T. nr. 1702/2005, act emis ulterior şi nelegal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1615 din 28 iunie 2006, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a M.T.C.T. şi a M.F.P., invocate de pârâţi şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că ambele autorităţi publice pârâte au calitate procesuală pasivă, având în vedere că prin acţiune, s-a solicitat anularea unor acte administrative emise de către fiecare Minister chemat în judecată, în parte.
Pe fondul cauzei, prima Instanţă a reţinut că soluţia se impune, pe toate capetele de cerere, ordinele atacate fiind emise cu respectarea prerogativelor şi în limita atribuţiilor legale ale autorităţilor pârâte şi în raport cu dispoziţiile HG nr. 447/1997, HG nr. 831/1997, art. 5 alin. (4) din HG nr. 412/2004, art. 10 lit. p) din OG nr. 19/1997, art. 2 alin. (5) pct. 2 din OG nr. 43/1997, faţă de care impunerea taxei în discuţie este legală, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 teza 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sus - menţionatei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul N.L., cât şi pârâtul M.T.C.T. (în prezent M.T.).
M.T.C.T. (în prezent M.T.) critică hotărârea judecătorească pentru faptul că nu are calitate procesuală pasivă şi în mod greşit prima Instanţă a pronunţat-o în contradictoriu cu el.
N.L., critică sentinţa, întrucât Curtea de Apel, a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii şi fără să aibă în vedere probele administrate în cauză.
Se arată că M.F. nu putea impune taxe, respectiv tarife, care puteau fi stabilite doar prin lege, Instanţa neprecizând la care punct din strategie sau din programul Guvernului aprobat de Parlament, ar exista o astfel de prevedere privind anularea dreptului inalienabil al poporului român de a-şi folosi fără îngrădiri proprietatea publică şi de a circula liber pe drumurile publice.
Se mai precizează în recurs că Instanţa a greşit invocând HG nr. 831/1997, întrucât este un act neconstituţional care încalcă Constituţia.
De asemenea, recurentul arată că Instanţa de Fond nu a făcut vorbire de legi şi HG, respectiv HG nr. 417/2004 art. 2, pronunţând o sentinţă vădit nelegală.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrările dosarului vis – à - vis de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., reţine în fapt.
Referitor la recursul M.T.C.T. (în prezent M.T.), corect Instanţa Curţii de Apel a apreciat că acesta are calitate procesuală pasivă în speţă, faţă de obiectul acţiunii, care priveşte actele administrative cu caracter normativ emise de pârâte, astfel încât este cert că în cauză are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte recursul declarat de N.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect Curtea de Apel a apreciat că acţiunea este neîntemeiată pentru toate capetele de cerere întrucât Ordinul M.F.P. nr. 593/1998 a fost emis conform HG nr. 447/1997 şi cu respectarea prevederilor HG nr. 831/1997.
M.F.P. conform actelor anexate la dosarul de fond i-a răspuns recurentului la cele semnalate de acesta prin scrisorile adresate, prin urmare nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat al autorităţii administrative care s-a conformat legii şi a trimis petentului - recurent răspunsul în conformitate cu normele legale în materie.
De asemenea, corect Instanţa de Fond a înlăturat şi susţinerile lui N.L. referitoare la nelegalitatea Ordinului M.T.C.T. nr. 1702/2005, întrucât conform OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor M.T.C.T., exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului pentru drumurile publice naţionale.
Conform HG nr. 412/2004, acest Minister aprobă tarife şi taxe de utilizare a infrastructurilor de transport deschise accesului public.
Astfel, conform art. 41 din OG nr. 43/1997 republicată şi modificată, s-a stabilit tariful de utilizare pentru trecerea podului peste Dunăre, acest lucru fiind în conformitate cu legea şi fără să aducă vreo atingere unor drepturi constituţionale, cum a susţinut în motivele de recurs reclamantul - recurent.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că prin acest tarif nu s-a îngrădit nimănui vreun drept fundamental, cum ar fi dreptul la libera circulaţie, prin urmare recurentul nu poate invoca vreun drept vătămat de lege în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Art. 8 din C.E.D.O. vorbeşte despre astfel de drepturi, ingerinţa autorităţii statale fiind permisă în limita în care o astfel de ingerinţă este prevăzută de lege, o măsură care într-o societate democratică este necesară pentru siguranţa publică şi bunăstarea economică a ţării.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursurile declarate de reclamantul N.L. şi pârâtul M.T.C.T. (în prezent M.T.), ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul N.L. şi pârâtul M.T.C.T. (în prezent M.T.) împotriva sentinţei civile nr. 1615 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2534/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2546/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
