ICCJ. Decizia nr. 2546/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2546/2007
Dosar nr. 6252/2/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 iunie 2006, reclamanta A.D.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, anularea Hotărârii nr. 120 din 13 aprilie 2006 a Colegiului Director al C.N.C.D.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal şi fără o cercetare reală, prin hotărârea atacată, primul pârât i-a respins sesizarea, cu toate că a dovedit că a fost luată cu forţa de lângă logodnicul său, de către familie, fiind sechestrată şi supusă unui tratament psihiatric la Spitalul N., pe motiv că practica Y., ceea ce reprezintă o discriminare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2200 din 10 octombrie 2006, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că soluţia adoptată se impune, întrucât reclamanta s-a adresat Instanţei de judecată fără a urma procedura administrativă prealabilă impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedură care constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Împotriva sus - menţionatei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.D.R., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii şi fără a se ţine seama de actele anexate în dosar ca probatorii.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
În speţa dedusă judecăţii Curţii de Apel Bucureşti, a fost invocată excepţia lipsei plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârile emise în temeiul HG nr. 1194/2001 privind organizarea şi funcţionarea C.N.C.D., prin care acest organism se pronunţă cu privire la petiţiile primite, au caracter administrativ.
Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa Instanţei de judecată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii administrative emitente în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Prin urmare, plângerea prealabilă este obligatorie, prevăzută de Legea nr. 554/2004 şi se face înaintea sesizării Instanţei de contencios administrativ competente.
În speţă, din actele aflate la dosar, rezultă fără dubiu că recurenta - reclamantă s-a adresat direct Instanţei de judecată fără să parcurgă procedura prealabilă impusă imperativ de lege prin art. 7.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod corect Instanţa Curţii de Apel a respins acţiunea ca inadmisibilă, întrucât plângerea prealabilă este o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Aşa fiind constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de reclamanta A.D.R., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 2200 din 10 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2543/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2548/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
