ICCJ. Decizia nr. 2548/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2548/2007
Dosar nr. 9538/2/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 octombrie 2006, reclamantul G.J.H., cetăţean iranian, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S. din cadrul M.A.I. (în prezent M.I.R.A.), obligarea pârâtei la acordarea avizului în vederea obţinerii vizei de intrare în România, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Ulterior, la data de 27 noiembrie 2006, reclamantul şi-a precizat şi completat acţiunea, solicitând şi anularea adresei din 6 octombrie 2006 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este căsătorit cu numita C.C. din 19 iunie 2006, potrivit certificatului de căsătorie eliberat de Consulatul României la Istambul, că anterior a mai fost căsătorit cu o cetăţeană română, iar în urma interviului efectuat cu ocazia depunerii cererii pentru obţinerea permisului de şedere în România, lucrătorii A.S. au conchis că această căsătorie ar fi de convenienţă şi a primit dispoziţie de părăsire a teritoriului României.
A mai susţinut că, în cursul lunii august a depus documentaţia necesară obţinerii vizei de intrare în ţară la Ambasada României din Teheran, în scopul căsătoriei cu un cetăţean român, dar i-a fost refuzată, pe motiv că A.S. nu a acordat avizul necesar, astfel cum este prevăzut în art. 30 alin. (3) din OUG nr. 194/2002.
Reclamantul a menţionat, de asemenea că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege, iar căsătoria pe care a încheiat-o nu este de convenienţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 449 din 12 februarie 2007, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a respins ca inadmisibilă, acţiunea.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă impusă de dispoziţiile art. 7 alin (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sus - menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G.J.H., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, recurentul a susţinut că aceasta trebuia respinsă, având în vedere că, prin intermediul soţiei sale, cetăţean roman, a solicitat autorităţii pârâte, printr-un memoriu, acordarea avizului pentru intrarea în România în baza căsătoriei cu un cetăţean român, memoriu la care i s-a răspuns prin adresa contestată.
A mai arătat recurentul că, ulterior, soţia sa a mai depus o cerere înregistrată din 27 octombrie 2006, la care nu a mai primit nici un răspuns, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002.
Pe fondul cauzei, recurentul - reclamant a reiterat susţinerile din acţiune, menţionând că este îndreptăţit la admiterea cererilor formulate prin acţiune, întrucât este căsătorit cu o cetăţeană română, căsătorie care nu este de convenienţă şi din care a rezultat un copil.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
În mod corect Instanţa de Fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de către A.S.
Astfel, Instanţa de Fond a constatat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că nu s-a adresat, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ, autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare.
Conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: „Înainte de a se adresa Instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".
Astfel, cum rezultă din precizarea acţiunii, recurentul - reclamant a solicitat şi anularea adresei din 6 octombrie 2006 emisă de intimata - pârâtă, act administrativ faţă de care trebuia îndeplinită procedura prealabilă.
Textul legii este imperativ în sensul celor de mai sus, îndeplinirea în prealabil şi în termen legal a procedurii administrative fiind o condiţie pentru declanşarea procedurii judiciare.
Având în vedere că recurentul - reclamant a depus acţiunea la data de 19 octombrie 2006, acesta trebuia să anexeze dovada îndeplinirii procedurii prealabile anterior datei menţionate, o astfel de dovadă nefiind ataşată nici la dosarul de fond nici la cel de recurs.
Ţinând cont de faptul că parcurgerea acestei proceduri prealabile condiţionează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune în contencios administrativ, în mod temeinic şi legal, în baza actelor dosarului, prima Instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Hotărârea primei Instanţe fiind legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În raport cu dezlegarea dată recursului şi modul de soluţionare a acţiunii, cu privire la excepţia inadmisibilităţii, nu se mai impune examinarea criticilor formulate de recurent pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.J.H. împotriva sentinţei civile nr. 449 din 12 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 925/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
