ICCJ. Decizia nr. 996/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.996/2007
Dosar nr.8846/2/2006
Şedinţa publică din 16 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul C.I., în contradictoriu cu Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea HG nr. 1224 din 13 septembrie 2006 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de Subprefect al judeţului Dolj, până la pronunţarea Instanţei de Fond, care soluţionează cererea de anulare a actului administrativ.
Prin sentinţa nr. 2256 din 11 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, a fost respinsă cererea de suspendare.
S-a reţinut de către Instanţa de Fond că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că în cauză nu rezultă indicii bine justificate privind nelegalitatea HG nr. 1224/2004 şi nici condiţia privind paguba iminentă de neînlăturat în alt mod decât prin suspendarea actului administrativ contestat nu este îndeplinită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei, pe fond admiterea cererii de suspendare şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către pârât.
S-a arătat, în motivele de recurs, că se impune suspendarea executării actului pentru prevenirea unei pagube iminente, pentru că prin aceasta trebuie să se înţeleagă nu numai un prejudiciu material concret în accepţiunea lui din dreptul privat, dar şi o gravă tulburare care s-ar putea aduce funcţionării unui serviciu public, funcţionării unei autorităţi sau instituţii publice, aşa cum este instituţia Prefectului, instituţie din care face parte şi subprefectul.
Pe de altă parte, chiar dacă într-un asemenea gen de acţiune, în aparenţă, nu au relevanţă argumentele care susţin nelegalitatea pe fond a actului administrativ, se impune ca Instanţa care soluţionează cererea de suspendare să realizeze crasa ilegalitate a acestuia şi să-şi formeze convingerea că actul trebuie să fie suspendat.
Guvernul României a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
La data soluţionării recursului, recurentul a prezentat dovada că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, se află Dosarul nr. 9561/2/2/2006 având ca obiect anularea HG nr. 1224 din 13 februarie 2006, prin care a fost eliberat din funcţia de subprefect al judeţului Dolj, iar în cadrul acestui dosar a solicitat şi suspendarea acestui act, iar prin încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul respectiv a fost admisă cererea de suspendare a executării în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi s-a suspendat executarea HG nr. 1224/2006, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, încheiere care este executorie.
Examinând actele dosarului, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente:
Legea nr. 554/2004 a reglementat suspendarea executării actului administrativ, în condiţiile art. 14, suspendare care poate fi cerută când persoana vătămată s-a adresat în plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 din acelaşi act normativ, autorităţii publice care a emis actul.
În acest caz suspendarea se dispune până la pronunţarea Instanţei de Fond.
În cererea adresată Instanţei de Fond, în prezenta cauză, cererea de suspendare era întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind formulată odată cu plângerea prealabilă, adresată autorităţii publice emitente a actului a cărui suspendare se solicită.
Între timp, aşa cum rezultă din actele aflate în dosar, autoritatea emitentă a răspuns la procedura prealabilă, iar reclamantul a formulat cerere pentru anularea actului administrativ prin care i-au fost vătămate drepturile sau interesele.
În condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat suspendarea actului administrativ contestat, alături de cererea principală privind anularea actului.
Prin încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de suspendare, iar actul administrativ contestat, respectiv HG nr. 1224/2006, a fost suspendat până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare, încheiere care este executorie, iar prin Ordinul nr. 37 din 12 februarie 2007 al Prefectului judeţului Dolj, începând cu data de 5 februarie 2007, subprefectul I.C. a preluat atribuţiile stabilite prin Ordinul Prefectului nr. 188/2006.
În aceste condiţii, se constată că cererea de suspendare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a rămas fără obiect având în vedere că prin încheierea din 31 ianuarie2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea actului de eliberare din funcţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei privind anularea actului.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi, pe fond respinsă cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 2256 din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 997/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
