ICCJ. Decizia nr. 926/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 926/2007
Dosar nr. 2457/2/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1167 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R.V.D. SRL, actualmente SC E.C. SRL, cu sediul în comuna Cernica, sat Bălăceanca, judeţul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., şi a dispus anularea Deciziilor cu nr. 110 din 29 martie 2005 şi nr. 126 din 20 aprilie 2005, emise de pârât, ca nelegale, menţinând autorizaţia de antrepozit fiscal din 14 decembrie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima Instanţă a reţinut că prin actul administrativ dedus judecăţii, Decizia nr. 110 din 29 martie 2005, emisă de pârât, prin comisia de specialitate, s-a decis anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 14 decembrie 2004, emisă antrepozitului autorizat, societatea reclamantă, dat fiind că la data întocmirii dosarului în vederea autorizării, a prezentat informaţii inexacte în legătură cu spaţiul în care urma să se desfăşoare activitatea, încălcând astfel prevederile art. 183 lit. a),c), d) şi j) din Legea nr. 571/2002 Cod fiscal şi punctul 12 alin. (2) lit. a) şi s) din HG nr. 44/2004, privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 Cod Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, măsură dispusă în temeiul art. 185 alin. (2) Cod Fiscal şi menţinute ca urmare a respingerii contestaţiei formulate de societate prin Decizia nr. 126 din 20 aprilie 2005.
A reţinut Instanţa de Fond, că în mod eronat, s-a constatat de către pârâtă că societatea contestatoare a încălcat prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) şi b) din HG nr. 44/2004, deoarece din dovezile depuse la dosar a rezultat că pentru suprafaţa de 507,866 mp şi construcţii existente pe această suprafaţă de teren, aflate în proprietatea societăţii, s-a făcut intabularea în cartea funciară şi există contract de vânzare - cumpărare autentificat din 15 octombrie 2003, de asemeni pentru suprafaţa de 1242, 037 mp, şi construcţii existente pe această suprafaţă de teren s-a procedat la intabulare şi există contract de vânzare - cumpărare, astfel cum se menţionează şi în Nota de constatare a A.G.F.P. Ilfov din 18 mai 2004, potrivit căreia amplasarea antrepozitului fiscal s-a făcut în construcţiile proprietatea societăţii reclamante, fiind aşadar îndeplinite condiţiile prevăzute de normele în materie privind autorizarea ca antrepozit fiscal.
Se reţine totodată, că nu au fost încălcate nici prevederile art. 183 alin. (1) lit. a),c),d) şi j) din Legea nr. 571/2003 Cod Fiscal, societatea reclamantă depunând la dosar contractul de ipotecă şi constituirea garanţiei.
Ca o concluzie, Instanţa de Fond a reţinut ca fiind nelegale cele două decizii emise, ce au fost contestate, astfel că admiţând acţiunea a dispus anularea acestora şi menţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 14 decembrie 2004.
A fost obligată pârâta - autoritatea fiscală şi la plata cheltuielilor de judecată - onorariu de avocat şi taxa de timbru în valoare de 506,80 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.F.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice şi susţinând în esenţă că Instanţa de Fond a dat o interpretare greşită probelor existente la dosar, reţinând eronat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Normele de aplicare a Cod Fiscal, respectiv HG nr. 44/2004, potrivit cu care în cazul antrepozitelor fiscale de producţie alcool etilic ca materie primă şi a celor de producţie a băuturilor alcoolice obţinute exclusiv din prelucrarea acestui alcool, antrepozitarii autorizaţi trebuie să deţină în proprietate clădirile, iar în privinţa terenului este suficient doar un drept de folosinţă.
Or, cu privire la clădiri nu s-a reţinut de către Instanţă că la data efectuării verificărilor, societatea reclamantă nu avea drept de proprietate asupra acestora.
La data de 2 martie 2005, nu existau documente - extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate, prevăzute în mod obligatoriu de legea în vigoare - cu care societatea reclamantă să facă dovada dreptului de proprietate asupra clădirilor.
Intimata SC E.C. SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contrar celor susţinute de recurentul - pârât, societatea reclamantă, intimată în recurs, a făcut dovada existenţei titlului de proprietate asupra clădirilor în care a fost amplasat antrepozitul fiscal, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de pct. 12 alin. (2) din HG nr. 44/2004.
La dosar există contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 15 octombrie 2003 pentru suprafaţa de 507,866 mp şi construcţiile existente pe această suprafaţă, intabulat în C.F. şi contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 27 februarie 2003, cu privire la suprafaţa de teren de 1242,037 mp şi construcţiile existente pe o suprafaţă de 747,057 mp formate din hala 5, două depozite şi un şopron, intabulate în C.F., antrepozitul fiscal fiind constituit în depozitele ce au făcut obiectul acestui ultim contract de vânzare - cumpărare.
De altfel, aşa cum corect reţine Instanţa de Fond, Nota de constatare încheiată de M.F.P. – D.G.F.P. a judeţului Ilfov din 18 mai 2004, întocmită la faţa locului, constată la punctul 6 amplasarea antrepozitului fiscal iar la punctul 8 actele de proprietate.
La finalul acestei Note de constatare se menţionează că la data efectuării verificării şi întocmirii Notei, societatea îndeplinea condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru autorizarea ca antrepozit fiscal.
Este cert că intimata - reclamantă îndeplinea condiţiile prevăzute de lege la data de 14 decembrie 2004 când i s-a eliberat autorizaţia de antrepozit fiscal, pentru că actele de vânzare - cumpărare a suprafeţelor de teren şi construcţiile aferente, sunt încheiate în anul 2003, deci anterior eliberării autorizaţiei, în concret actul de vânzare - cumpărare autentificat, fiind încheiat la 27 februarie 2003, antrepozitul fiscal fiind constituit în depozitele ce au făcut obiectul acestui contract de vânzare - cumpărare.
Cu atât mai mult aceste condiţii erau îndeplinite la data de 29 martie 2005 şi respectiv 20 aprilie 2005, când au fost emise cele două decizii contestate.
Sentinţa Instanţei de Fond, fiind deci legală şi temeinică, pentru că nu există nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează ca aplicând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Instanţa de control judiciar să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.F.P. - C.A.A.F.I.P.A.S.M., împotriva sentinţei civile nr. 1167 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 959/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
