Funcţionar public. Modificarea raporturilor de serviciu prin voinţa unilaterală a autorităţii publice. Revocarea detaşării. Legalitate.
| Comentarii |
|
Detaşarea dispusă pe o perioadă de 6 luni fiind, potrivit art.77 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarului public, o măsură unilaterală, dispusă din iniţiativa şi în interesul instituţiei publice în care urmează să-şi desfăşoare activitatea funcţionarul public, poate fi revocată sau modificată, chiar dacă a intrat în circuitul civil şi a produs efecte. Totodată, măsura de revocare sau modificare a detaşării poate fi dispusă şi în perioada în care raporturile de muncă sunt suspendate de drept ca urmare a incapacităţii temporare de muncă, reglementarea din Codul muncii cu care se completează Legea nr. 188/1999, interzicând într-o astfel de situaţie doar măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1697 din 21 Aprilie 2007
Prin cererea înregistrată sub nr. 174/F/CA/2006 la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul AM a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța instanța să anuleze ordin ul Autorității Naționale a Vămilor nr. 200/1 februarie 2006 și ordin ul Autorității Naționale a Vămilor nr. 201/1 februarie 2006, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că prin Ordin ul nr. 7543/2 noiembrie 2005 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, a fost detașat să lucreze o perioadă de 6 luni la Ministerul Administrației și Internelor - Punctul Național Focal, ulterior prin cele două ordin e atacate nr. 200/1 februarie 2006 și respectiv nr. 201/1 februarie 2006 s-a transformat delegarea în detașare, limitându-i-se astfel dreptul de a promova în cariera sa profesională, pierzând o serie de sporuri ce i se cuveneau conform legii, salariul de merit, spor pentru condiții vătămătoare, etc., într-un cuvânt producându-i-se pagube materiale și morale.
Se invocă prin acțiune excesul de putere al pârâtei Agenția Națională a Vămilor, deoarece a modificat retroactiv detașarea sa pe o perioadă de 6 luni, într-o delegare de 90 zile, prin Ordin ul nr. 200/1 februarie 2006, iar prin Ordin ul nr. 201/1 februarie 2006, subsecvent primului, i-a încetat și delegarea prin cele două Ordin e, încălcându-se dispozițiile art.5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995.
A susținut reclamantul că cele două ordin e contestate sunt nelegale și pentru faptul că ele au fost emise în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, fiind spitalizat în luna februarie 2006 conform certificatului medical din 13 februarie 2006, acestea fiindu-i comunicate abia la 13 martie 2006, cu ocazia unui alt dosar aflat pe rolul instanței, când a constatat și modificările efectuate în carnetul său de muncă.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și, ca o consecință, menținerea celor două ordin e, aceasta precizând că detașarea dispusă de pârâtă ca și măsură și act administrativ, poate fi revocată sau modificată fără acordul funcționarului public, nefiind aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 543/1995 care interzice fracționarea delegărilor și detașărilor și nu revocarea sau modificarea lor.
La termenul din 30 iulie 2006 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat pe lângă anularea celor două ordin e și obligarea pârâtei la despăgubiri, reprezentând echivalentul sporurilor legale, aplicate la salariul de bază din perioada 1 decembrie 2005 - 9 mai 2006, respectiv indemnizația de conducere, salariul de merit, spor de port-armă și spor pentru condiții vătămătoare, cuantum neimpozabil.
Față de această precizare de acțiune, pârâta a invocat excepția prematurității, solicitând respingerea sa, întrucât nu s-a formulat de reclamant plângere prealabilă cu privire la acest petit, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acesteia.
S-au administrat probatorii cu acte și, în urma analizării acestora, prima instanță a pronunțat sentința nr. 176/F din 11 septembrie 2006, prin care a admis excepția prematurității formulării precizării de acțiune de către reclamant în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, invocată de aceasta, respingând astfel ca prematură precizarea de acțiune privind despăgubirile solicitate.
Prin aceeași sentință, a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Ordin elor cu nr. 200/1 februarie 2006 și nr. 201/1 februarie 2006, ambele emise de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, obligând pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4 lei RON taxa judiciară de timbru și 0,30 lei RON timbru judiciar și 700 lei RON, onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit Ordin ului nr. 7543/2 noiembrie 2005 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, reclamantul a fost detașat pentru o perioadă de 6 luni începând cu 1 decembrie 2005 la Ministerul Administrației și Internelor - Punctul Național Focal, având funcția de manager public în cadrul Autorității Naționale a Vămilor, ordin ul respectiv neputând fi modificat în delegare, pentru că acesta a fost emis în baza adresei nr. 96521/23 septembrie 2005 a Ministerului Administrației și Internelor, pârâta fiind de acord cu detașarea unui număr de persoane, printre care și reclamantul, iar câtă vreme ordin ul de detașare nu a fost anulat, nu se putea dispune modificarea lui în delegare.
A mai reținut instanța de fond că pârâta a emis Ordin ul nr. 200/1 februarie 2006, cu încălcarea prevederilor legale, în sensul că, deși reclamantul se afla în incapacitate de muncă, totuși pârâta a procedat la modificarea detașării în delegare, ceea ce reprezintă încălcarea art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995, întrucât a fracționat efectiv "detașarea" de la 6 luni la 90 de zile, chiar dacă a numit-o delegare.
Prin Ordin ul nr. 200/1 februarie 2006 s-a dispus retroactiv modificarea detașării, începând cu 1 decembrie 2005, ceea ce este inadmisibil, chiar și în condițiile în care Ministerul Administrației și Internelor cu adresele nr. 144281/6 ianuarie 2005 și 144281/30 ianuarie 2006 a solicitat Autoritatea Națională a Vămilor anularea Ordin ului nr. 7543/2 noiembrie 2005, ca urmare a faptului că Agenția Națională a Funcționarilor publici nu a avizat detașarea reclamantului pe funcția de manager public.
în ce privește Ordin ul nr. 201/1 februarie 2006, prin care s-a dispus încetarea aplicabilității Ordin ului nr. 200/1 februarie 2006, se arată de către instanța de fond că și acesta este emis nelegal, pentru că de asemenea s-au încălcat dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995, pârâta pe cale ocolită încercând să anuleze efectele primului act administrativ, adică a Ordin ului nr. 7543/2 noiembrie 2005, de detașare, ordin care intrase deja în circuitul civil, fiind operat în carnetul de muncă al reclamantului.
Referitor la despăgubirile solicitate de reclamant, prin precizarea de acțiune formulată ulterior, instanța de fond a reținut că acestea sunt prematur formulate, atâta vreme cât cele două ordin e contestate nu au fost anulate irevocabil ele putând fi solicitate și separat printr-o altă acțiune, chiar dacă nu au făcut obiectul unei plângeri prealabile.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor Brașov - prin Direcția Regională Vamală Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea celor două ordin e nr. 200/1 februarie 2006 și nr. 201/1 februarie 2006, ignorând faptul că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, conform cărora măsura detașării dispusă pe o perioadă de 6 luni poate fi revocată sau modificată, chiar dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte, fiind o măsură unilaterală, dispusă din inițiativa și în interesul instituției publice, care nu presupune acordul funcționarului public, fiind prevăzută numai situația refuzului din partea acestuia.
De asemenea, susține recurenta, măsura de revocare sau modificare a detașării de transformare a acesteia în delegare, poate fi dispusă în perioada în care raporturile de muncă sunt suspendate de drept, ca urmare a incapacității temporare de muncă (concediu), Codul muncii (dreptul comun cu care se completează Legea nr. 188/1999) interzicând doar măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Nu au fost încălcate dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995, așa cum susține intimatul - reclamant, pentru că acest text de lege interzice doar fracționarea delegărilor și detașărilor și nu modificarea acestora.
Intimatul - reclamant a depus concluzii scrise, solicitând instanței, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Ordin ul nr. 7543 din 2 noiembrie 2005 emis de Autoritatea Națională a Vămilor prin care reclamantul - intimat MA - manager public la Direcția Supraveghere și Control Vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor a fost detașat, începând cu 1 decembrie 2005 la Ministerul Administrației și Internelor - Punctul Național Focal pe o perioadă de 6 luni, a avut în vedere adresa cu nr. 96521/23 septembrie 2005 a Ministerului Administrației și Internelor, prin care se stabilea în baza Raportului de Suplimentare pe anul 2004 pentru Planul de Acțiune 2004 - 2006 detașarea de personal vamal la Centrul de Cooperare Polițienească Internațional (Punctul Național Focal).
Detașarea nu a avut la bază avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, din adresa cu nr. 1031636 din 30 ianuarie 2006 a acestei autorități rezultând că nu era posibilă detașarea intimatului - reclamant - manager public pe o funcție publică de execuție, nefiind asigurată respectarea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările ulterioare, raportate la prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 56/2004 cu modificările și completările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2005.
Prevederile art. 77 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) teza 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare ce reglementează situația modificării raporturilor de serviciu prin detașare și prevăd că aceasta se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, precizează că "detașarea se poate dispune doar dacă pregătirea profesională a funcționarului public corespunde atribuțiilor și responsabilităților funcției publice pe care urmează să fie detașat. Pe perioada detașării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul".
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că Ministerul Administrației și Internelor a comunicat recurentei - pârâte că nu poate da curs Ordin ului nr. 7543/2 noiembrie 2005 privind detașarea intimatului - reclamant, recurenta - pârâtă a emis inițial Ordin ul nr. 200/1 februarie 2006 prin care a modificat Ordin ul de detașare în delegare pe o perioadă de 90 de zile, iar ulterior în aceeași zi, a emis Ordin ul nr. 201/1 februarie 2006 prin care a constatat că începând cu data de 1 februarie 2006 își încetează aplicabilitatea ordin ului emis inițial.
Contrar celor susținute de prima instanță, cele două ordin e au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie, art. 76 și art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare.
Măsura detașări dispusă pe o perioadă de 6 luni poate fi revocată sau modificată, chiar dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte, pentru că este o măsură unilaterală dispusă din inițiativa și interesul instituției publice, în care urmează să-și desfășoare activitatea funcționarul public așa cum se prevede în mod expres în art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public. Legea în art. 77 alin. (3) reglementează doar situația când funcționarul public poate refuza măsura detașării în anumite situații.
Totodată, această măsură de revocare/modificare a detașării și transformare a acesteia în delegare, poate fi dispusă și în perioada în care raporturile de muncă sunt suspendate de drept, ca urmare a incapacității temporare de muncă, în speță, intimatul - reclamant susținând că a fost în concediu medical, reglementarea din Codul muncii cu care se completează Legea nr. 188/1999, interzicând doar măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Oricum prin emiterea Ordin ului nr. 201/1 februarie 2006, prin care s-a constatat că începând cu data de 1 februarie 2006 își încetează aplicabilitatea Ordin ul Autorității Naționale a Vămilor nr. 200/1 februarie 2006, prin care intimatul - reclamant a fost delegat la Ministerul Administrației și Internelor - Punctul Național Focal, recurenta - pârâtă a avut în vedere și faptul că potrivit textului de lege - art. 76 din legea privind Statutul Funcționarului public, este permisă delegarea, ca act unilateral al instituției fără acordul persoanei delegate, numai pe o perioadă de 60 de zile, peste această perioadă până la 90 de zile fiind necesar acordul scris al persoanei în cauză.
Nu poate fi reținută nici încălcarea art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995, așa cum susține intimatul reclamant și instanța de fond, pentru că acest text de lege interzice fracționarea detașărilor și delegărilor și nu modificarea acestora.
Așa fiind se constată că numai printr-o interpretare eronată a textelor de lege aplicabile în speță, instanța de fond a concluzionat că trebuie a fi anulate, cele două ordin e contestate, considerent pentru care recursul se privește ca fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul MA ca neîntemeiată.
Constatând că cele două ordin e nr. 200/1 februarie 2006 și nr. 201/1 februarie 2006, au fost emise cu respectarea legii, nu mai poate fi pusă în discuție problema existenței unui prejudiciu adus reclamantului - recurent, pretențiile formulate fiind subsecvente obiectului principal al acțiunii acela de anulare a celor două ordin e, fiind inutilă astfel analizarea lor în calea de atac a recursului.
Recursul a fost admis.
| ← Funcţionar public. Funcţie de conducere. Dispoziţie verbală.... | Principiul neretroactivităţii efectelor actelor administrativ.... → |
|---|
