ICCJ. Decizia nr. 1009/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1009/2008
Dosar nr. 550/43/2007
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 5 octombrie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de SC E.O.N.G.R. SA, în contradictoriu cu D.R.V. Cluj, Biroul Vamal Satu - Mare, privind anularea Deciziei nr. 1649 din 15 martie 2006, a procesului verbal de control încheiat la 1 februarie 2007 şi a Deciziei de regularizare nr. 757/14 din 1 februarie 2007.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamanta a efectuat importuri de gaze naturale în luna decembrie 2006, în baza raporturilor contractuale cu diverşi parteneri externi, în aceeaşi lună având loc şi citirea contoarelor pentru cantităţile de gaze naturale a căror livrare a fost confirmată de S.N.T.G.N. la 18 ianuarie 2007. Totodată, formalităţile vamale de import au fost întocmite în luna ianuarie 2007, respectiv declaraţiile vamale de import din 23 ianuarie 2007, acceptate şi avizate de Biroul Vamal Satu - Mare, fără însă a se solicita şi achita, la acea dată, comision vamal potrivit Legii nr. 8/1994 şi nici T.V.A. aferentă acestui import, stabilirea datoriei vamale fiind consecinţa unui control vamal ulterior.
În drept, instanţa de fond a apreciat că depunerea declaraţiilor vamale în luna ianuarie 2007, deci ulterior abrogării Legii nr. 8/1994 privind constituirea şi utilizarea fondului special, este nerelevantă, deoarece data efectuării importului este luna decembrie 2006. Potrivit art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 8/1994 fondul special era constituit prin perceperea unui comision de 0,5% aplicabil asupra valorii în vamă a mărfurilor importate/ exportate iar plătitorii comisionului pentru serviciile vamale sunt agenţii economici şi celelalte persoane care efectuează operaţiuni de import – export definitive.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC E.O.N.G.R. SA, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs recurenta arată că de la data aderării României la U.E., 1 ianuarie 2007, Legea nr. 8/1994 privind constituirea şi utilizarea fondului special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control pentru trecerea frontierei, precum şi a celorlalte unităţi vamale a fost abrogată prin Legea nr. 392/2006 privind abrogarea unor acte normative. Totodată, potrivit C. vamal al României aprobat prin Legea nr. 86/2006 art. 223 alin. (2) şi Regulamentului C.E.E. nr. 2914/1992 de instituire a C. vamal comunitar art. 201 pct. 2 „datoria vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauză".
Recurenta susţine că instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 79/2007 a reţinut în mod eronat temeiul legal, având în vedere că prestarea serviciilor vamale a avut loc la data de 23 ianuarie 2007, iar la această dată Legea nr. 8/1994 în baza căreia a fost calculat comisionul vamal era abrogată începând cu 1 ianuarie 2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, determinarea momentului naşterii datoriei vamale se face în urma coroborării articolelor incidente din Legea nr. 82/2006, C. vamal al României, respectiv art. 101 alin. (2), art. 223 alin. (1) lit. a) şi art. 237 alin. (2).
Potrivit art. 101 alin. (2) C. vamal, punerea în liberă circulaţie atrage aplicarea măsurilor de politică comercială şi încasarea oricăror drepturi datorate, iar potrivit art. 223 alin. (1) lit. a) „Datoria vamală la import ia naştere prin:
a) punerea în libera circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import"; Totodată, potrivit art. 237 alin. (2), teza a 2-a „Când autoritatea vamală deţine informaţii pe baza cărora poate stabili că datoria vamală a luat naştere înainte de data constatării, cuantumul drepturilor de import sau export se determină pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepărtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informaţii".
În raport de aceste articole, momentul punerii în liberă circulaţie a cantităţii de gaz importate de recurenta - reclamantă este decembrie 2006, dată recunoscută de ambele părţi ca fiind data intrării mărfii pe teritoriul României.
Referitor la Ordinul nr. 6341/2006 privind aprobarea Normelor tehnice privind procedura simplificată de îndeplinire a formalităţilor vamale, acesta nu are relevanţă în legătură cu stabilirea momentului naşterii datoriei vamale, deoarece depunerea declaraţiei vamale în luna următoare celei în care a avut loc introducerea în ţară este o simplificare a formalităţilor, care scuteşte agentul economic de a depune câte o declaraţie vamală distinctă pentru fiecare cantitate de mărfuri care este introdusă prin conducte; în consecinţă, momentul depunerii declaraţiei vamale este ulterior punerii în liberă circulaţie a mărfurilor, declaraţia vamală având un caracter recapitulativ şi fiind însoţită de documentele pe baza căreia s-a făcut inventarierea.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond, de respingere a acţiunii reclamantei este legală şi temeinică, momentul naşterii datoriei vamale fiind decembrie 2006, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.O.N.G.R. SA Târgu Mureş împotriva sentinţei civile nr. 79 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1004/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1011/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
