ICCJ. Decizia nr. 1032/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1032/2008
Dosar nr. 7320/42/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2006, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Prahova, solicitând anularea Deciziei nr. 141 din 28 iunie 2006 şi a Hotărârii din 8 iunie 2005, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum şi obligarea pârâţilor să emită Decizia de primire în avocatură cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, cererea sa a fost respinsă.
Primul motiv de respingere a cererii, respectiv faptul că nu a răspuns la majoritatea întrebărilor cu ocazia interviului este reglementată de lege ca o normă dispozitivă. Mai mult, reclamantul a răspuns la toate întrebările.
Cel de-al doilea motiv de respingere a cererii este nedovedit.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 141/2006 de respingere a contestaţiei, reclamantul invocă inconstanţa Consiliului U.N.B.R. care, iniţial, restituie dosarul constatând că motivele invocate de Baroul Prahova sunt nelegale şi solicită soluţionarea acestuia cu respectarea dispoziţiilor legale, pentru ca după restituirea dosarului, fără a se aduce dovezi noi, să respingă contestaţia.
Reclamantul consideră că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (2) lit. b), teza a II-a din Legea nr. 51/1995 republicată.
Prin întâmpinare, pârâta U.N.B.R. şi Baroul Prahova solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece primirea în profesia de avocat, fără examen, nu reprezintă un drept conferit de Legea nr. 51/1995, ci reprezintă o excepţie de la regula generală.
Se mai arată că reclamantul nu a răspuns corect la întrebările adresate, iar activitatea depusă înainte de anul 1989 nu îl recomandă pentru profesia de avocat.
Prin sentinţa nr. 87 din 24 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7320/4272006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, primirea în profesia de avocat se obţine pe baza unui examen organizat de barou, iar la cerere poate fi primit în profesie cu scutire de examen şi cel care până la data primirii a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care-l fac nedemn de profesia de avocat.
Această dispoziţie este considerată de instanţa de fond ca fiind o excepţie de la regula generală şi nu constituie un drept de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ci numai o posibilitate, lăsând organelor abilitate ale Uniunii Avocaţilor să decidă pentru fiecare caz în parte.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul arată că îndeplineşte atât cerinţele generale, cât şi cele speciale ale Legii nr. 51/1995 republicată pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
Temeiurile de respingere a cererii ţin de oportunitate şi nu sunt regăsite în cuprinsul Legii nr. 51/1995 şi în plus sunt nereale.
Dreptul pretins este recunoscut de lege şi nu se poate reţine caracterul supletiv al normei.
Cererea nu putea fi refuzată pe motive de oportunitate, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege.
Interviul nu este o condiţie reglementată de Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat.
Recurentul apreciază că a răspuns corespunzător la toate întrebările.
Susţinerile privind activitatea nedemnă sunt nedovedite.
Intimatul - pârât Baroul Prahova a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că în speţă nu este vorba de un drept recunoscut de lege, conţinutul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cuprinzând o normă supletivă şi nu imperativă.
Recurentul - reclamant nu a răspuns corespunzător la întrebările comisiei şi există dubii cu privire la demnitatea acestuia.
Recursul este nefondat.
Prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată şi modificată, instituie regula generală pentru primirea în profesia de avocat, examenul, dar şi excepţia-scutirea de examen.
Pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, legiuitorul a folosit sintagma „la cerere poate fi primit în profesie...".
Este evident că norma este supletivă şi nu imperativă, fiind la latitudinea organelor abilitate dacă cel care a formulat o astfel de cerere va beneficia sau nu de scutire de examen.
Refuzul nu trebuie însă să fie nejustificat şi acest aspect este analizat de instanţa de contencios administrativ.
Împrejurarea că recurentul-reclamant nu a răspuns corespunzător unor întrebări legate chiar de statutul profesiei de avocat a determinat în mod legal pe intimaţi să refuze ca acesta să fie primit în profesie fără examen.
Însăşi Legea nr. 51/1995, conferă acest drept de apreciere intimaţilor.
Prin urmare, recurentul nu are un drept prevăzut de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
Raţiunile pentru care intimaţii au respins cererea recurentului au fost arătate prin actele contestate şi înscrisurile care au stat la baza adoptării acestora.
Numai membrii comisie pot stabili dacă răspunsurile la întrebări, sunt convingătoare, instanţa de judecată neputând să se substituie comisiei.
Nici o dispoziţie legală nu interzice susţinerea unui interviu cu ocazia luării deciziei de intrare în profesia de avocat fără examen, astfel încât intimaţii au dreptul să intervieveze candidaţii.
Refuzul este nejustificat potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004 nemodificată (în vigoare la data formulării cererii) dacă exprimarea explicită a voinţei de a nu rezolva cererea este făcută cu exces de putere.
La rândul său, excesul de putere era definit ca exercitarea dreptului de apărare prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
Aprecierea intimaţilor nu a încălcat drepturile reclamantului - recurent, prevăzute de lege, deoarece Legea nr. 51/1995 nu califică scutirea de examen pentru intrarea în profesia de avocat ca un drept propriu - zis, ci numai condiţionat de acordul organelor de conducere.
Cererea recurentului nu a fost respinsă pe motiv că nu este oportună, ci pentru neîndeplinirea condiţiilor legale.
Faţă de acestea, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.N. împotriva sentinţei civile nr. 87 din 24 mai 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1030/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1033/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
