ICCJ. Decizia nr. 1126/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1126/2008
Dosar nr. 445/2/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 ianuarie 2007, reclamantele Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ şi de Federaţia Sindicatelor din Învăţământ S.H. au chemat în judecată pe pârâtul M.E.C., solicitând anularea parţială a Ordinului nr. 5602 din 13 noiembrie 2006 emis de M.E.C. pentru aprobarea Metodologiei privind mişcarea personalului didactic de predare şi pregătire/ instruire practică din învăţământul preuniversitar, respectiv anularea art. 12, art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (8), art. 84 alin. (2) şi alin. (9), art. 89 alin. (1) teza finală, art. 90, art. 97 şi art. 100 alin. (2).
Reclamantele au solicitat şi obligarea pârâtului să emită un nou ordin de completare a Ordinului nr. 5602/2006, în care să se prevadă publicarea acestuia în M. Of., partea I, introducerea alin. (4) la art. 12 potrivit căruia „nu intră în restrângerea de activitate cadrele didactice titulare alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale decât cu acordul scris al organului de conducere ales al organizaţiei sindicale conform legii", eliminarea alin. (1) al art. 25, prevederea la art. 26 alin. (8) a faptului că personalul didactic pretransferat pe posturi cu viabilitate de 1 - 3 ani devine titular al unităţii de învăţământ pe durata viabilităţii postului, completarea art. 84 alin. (2) cu prevederea dreptului suplinitorilor calificaţi care nu au participat la concursul naţional unic din iulie 2004 de a solicita continuitate pe post sau catedră, modificarea art. 89 alin. (1) teza finală, art. 90 şi art. 97 în sensul că perioada de încadrare a personalului didactic care nu are studii corespunzătoare postului să fie 01 septembrie - 31 august şi modificarea art. 100 alin. (2) în conformitate cu prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 128/1997 şi ale art. 45 - 47 şi art. 52 alin. (1) C. muncii.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că ordinul contestat a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, ale Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 53/2003, ale Legii nr. 54/2003, ale HG nr. 314/2001 şi ale HG nr. 50/2005, vătămând drepturile membrilor de sindicat întrucât nu au fost prevăzute modificările convenite în cadrul Comisiei de dialog social din 8 noiembrie 2006.
La data de 13 februarie 2007, Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Buzău a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantelor, solicitând admiterea cererii de anulare parţială a Ordinului nr. 5602/2006 pentru considerentele de fapt şi de drept expuse în acţiune.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1934 din 9 iulie 2007, prin care a respins ca neîntemeiate acţiunea principală şi cererea de intervenţie accesorie.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că sunt nefondate motivele de nelegalitate invocate de reclamante şi de intervenientă în privinţa Ordinului nr. 5602/2006 emis de ministerul pârât.
Condiţia de publicare a ordinului contestat a fost considerată ca fiind îndeplinită conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cu motivarea că anexa ordinului a fost publicată ulterior în M. Of. al României, partea I nr. 929 bis.
Cererile de anulare şi de modificare a art. 12 şi art. 100 din Ordinul nr. 5602/2006 au fost respinse, constatându-se conformitatea acestor norme cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 54/2003.
Solicitarea reclamantelor de completare a art. 12 în sensul exceptării de la restrângerea de activitate a cadrelor didactice titulare ale organizaţiilor sindicale a fost respinsă, considerându-se că nu are ca finalitate exercitarea unui drept legitim.
Instanţa de fond a respins criticile aduse dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din ordin, reţinând că acestea nu conţin prevederi discriminatorii, întrucât reglementează o situaţie juridică de excepţie, respectiv categoriile de personal didactic vizate de restrângerea de activitate.
Referitor la cererea de completare a dispoziţiilor art. 26 din ordin, instanţa de fond a apreciat ca fiind lipsită de temei susţinerea reclamantelor, cu motivarea că această prevedere nu conferă mai multe drepturi unui profesor transferat pe un post didactic vacant în detrimentul unui cadru didactic titular în situaţia restrângerii de activitate, pentru că într-o astfel de ipoteză operează criteriile prevăzute de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 128/1997.
Instanţa de fond a considerat că dispoziţiile art. 84 alin. (2) şi alin. (9) din ordin nu sunt discriminatorii pentru suplinitorii calificaţi care au participat la concursul naţional unic din iulie 2004, având în vedere că Legea nr. 128/1997 nu conţine menţiuni privind aplicarea principiului continuităţii în legătură cu desfăşurarea concursurilor în anumiţi ani.
În privinţa dispoziţiilor art. 89 alin. (1) teza finală, art. 90 şi art. 97 din ordin, au fost respinse apărărileformulate şi s-a reţinut că ministerul - pârât beneficiază de un drept de apreciere conferit de Legea nr. 128/1997 în ceea ce priveşte reglementarea condiţiilor contractuale, avându-se în vedere atribuţiile cadrelor didactice care desfăşoară exclusiv activităţi de predare.
Susţinerea reclamantelor că dispoziţiile art. 100 alin. (2) din ordin încalcă prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 128/1997 şi art. 45 - 47 C. muncii a fost respinsă ca neîntemeiată faţă de împrejurarea că această reglementare stabileşte numai modalităţile procedurale prin care se dispune detaşarea cadrului didactic, iar instituţia detaşării în interesul învăţământului la cerere este specifică raporturilor de muncă din domeniul învăţământului şi a fost reglementată cu valoare de principiu în Legea nr. 128/1997, nefiind prevăzută în C. muncii.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamantele şi au solicitat modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi a cererii de intervenţie accesorie formulată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Buzău.
Recurentele au criticat concluzia primei instanţe privind realizarea condiţiei publicării Ordinului nr. 5602/2006, arătând că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, era obligatorie publicarea actului administrativ cu caracter normativ în M. Of. al României, partea I, nu în partea I bis. În drept, au fost invocate şi dispoziţiile art. 35 alin. (1) din HG nr. 50/2005 şi art. 17 din Ordinul nr. 6/1999, arătându-se că publicarea în partea I se impunea şi faţă de conţinutul ordinului, care se adresează persoanelor din învăţământ, dar şi celor din afara sistemului.
Soluţia de respingere a cererii de completare a art. 12 din ordinul contestat a fost criticată în recurs, cu motivarea că instanţa de fond a confundat situaţiile de încetare sau modificare a contractului individual de muncă, pentru care se aplică legea sindicatelor, cu situaţia suspendării acestui contract, ce intervine în cazul rezervării catedrei reglementată de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.
Recurentele au învederat că nu trebuie confundaţi liderii de sindicat, care beneficiază de rezervarea catedrei, cu aceia care, deşi sunt lideri de sindicat, nu au optat pentru degrevarea de normă şi rezervarea catedrei conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, care sunt beneficiari ai dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, ca lege cadru în materia drepturilor persoanelor alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale. În recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a înlăturat nejustificat aplicarea legii sindicatelor, ca lege specială şi nu a avut în vedere stenograma Comisiei de Dialog Social din data de 8 noiembrie 2006.
Concluzia instanţei de fond privind legalitatea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din ordinul emis de intimatul - pârât a fost criticată de recurente, arătându-se că prin menţinerea acestora se neagă dreptul cadrului didactic de a profesa în specializarea/ specializările înscrisă/ înscrise pe diploma/ diplome de studii şi se creează o discriminare între cadrele didactice care au decizie de numire/ transfer în mai multe unităţi de învăţământ sau pe mai multe specializări, care sunt în mod obligatoriu vizate de restrângerea de activitate şi celelalte cadre didactice, care au decizie de numire/ transfer într-o singură unitate de învăţământ l-a o singură specializare.
Recurentele au susţinut că şi soluţia de respingere a cererii de completare a art. 26 alin. (8) din ordinul contestat a fost rezultatul interpretării eronate a instituţiilor pretransferului şi transferului pentru restrângere de activitate. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că acţiunea nu viza încetarea contractului de muncă al persoanelor pretransferare, cum a reţinut instanţa de fond, ci modificarea acestuia, prin schimbarea locului de muncă, întrucât persoanele în cauză sunt titulare ale sistemului şi angajate ale inspectoratului şcolar şi contractul lor de muncă nu poate înceta decât în situaţiile prevăzute de lege, iar nu în caz de restrângere de activitate sau de pretransfer.
În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de modificare a art. 84 alin. (2) şi alin. (9) din ordinul în litigiu, s-a susţinut că instanţa de fond a preluat argumentele ministerului intimat şi nu a ţinut cont de procesul - verbal al şedinţei Comisiei Paritare din 01 noiembrie 2006. Prin neinserarea prevederii că şi suplinitorii calificaţi care au participat la concursul naţional unic din iulie 2004 pot solicita continuitate pe post/ catedră se creează discriminare între această categorie de personal didactic şi suplinitorii calificaţi care au participat la concursurile naţionale din 2005 şi 2006 şi, în acelaşi timp, se încalcă principiul continuităţii, ca principiu fundamental al învăţământului.
Menţinerea ca legale a dispoziţiilor art. 89 alin. (1) teza finală, art. 90 şi art. 97 din ordinul emis de intimatul - pârât a fost criticată pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 103/1998, art. 50 alin. (1)1 şi art. 138 din Legea nr. 128/1997 şi art. 2 din Ordinul nr. 3817/2006 al M.E.C.
Cu privire la dispoziţiile legale susmenţionate recurentele au arătat că personalul didactic fără studii de specialitate are aceleaşi atribuţii cu suplinitorii calificaţi, astfel că nu se justifică discriminarea efectivă între cele două categorii de cadre didactice cu privire la perioada contractului de muncă, la o serie de drepturi salariale şi drepturi de asigurări sociale.
Recurentele au criticat şi concluzia instanţei de fond privind legalitatea dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din ordinul atacat, motivând că nu au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 128/1997 şi menţiunile procesului - verbal al şedinţei Comisiei de Dialog Social din data de 8 noiembrie 2006. De asemenea, s-a susţinut că prin modul de formulare a reglementării contestate s-a creat o confuzie între detaşarea în interesul învăţământului şi detaşarea la cerere.
În ultimul motiv de recurs, s-a arătat că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru că nu a analizat actele depuse la dosarul cauzei şi a aplicat greşit dispoziţiile legale invocate în apărare, motivând insuficient hotărârea de respingere a cererilor formulate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 5602 din 13 noiembrie 2006 emis de M.E.C. a fost aprobată Metodologia privind mişcarea personalului didactic de predare şi pregătire/ instruire practică din învăţământul preuniversitar cuprinsă în anexa ordinului, care face parte integrantă din ordin.
Acest ordin a fost publicat în M. Of. al României, partea I, nr. 929 din 16 noiembrie 2006, iar anexa ordinului a fost publicată în M. Of. cu acelaşi număr, dar partea I bis, ceea ce nu contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, întrucât orice persoană interesată poate avea acces la conţinutul actului.
Celelalte acte normative invocate în susţinerea acestui prim motiv de recurs nu conţin o reglementare diferită cu privire la publicarea actelor administrative cu caracter normativ, astfel încât instanţa de fond a constatat corect îndeplinirea cerinţei publicării ordinului contestat în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată.
Cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, întrucât instanţa de fond a reţinut judicios că Legea nr. 128/1997 nu reglementează drepturile organizaţiilor sindicale sau ale organelor de conducere ale acestora, ceea ce nu echivalează cu excluderea aplicării legii sindicatelor, aşa cum fără temei au susţinut recurentele.
Nu se poate constata o confuzie între modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă, în condiţiile în care instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, conform cărora liderii sindicatelor din învăţământ au dreptul de rezervare a catedrei sau a postului, potrivit legii cu privire la sindicate şi contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
În consecinţă, instanţa de fond nu a înlăturat aplicarea legii speciale, reţinând însă că solicitarea din acţiune nu corespunde prevederilor Legii nr. 128/1997 şi nici procesului - verbal al şedinţei Comisiei pentru Dialog Social, din data de 08 noiembrie 2006, din care nu rezultă acceptarea propunerii formulate.
Referitor la interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din ordinul contestat, recurentele au susţinut neîntemeiat că se neagă dreptul cadrului didactic de a profesa în specializările obţinute.
Instanţa de fond a constatat corect că raţiunea Legii nr. 128/1997 este ca norma titularului să fie alcătuită numai din ore la o singură specializare şi cadrul didactic să fie titular într-o singură unitate, dat fiind că posturile se scot la concurs pentru o anumită specializare şi pe o singură unitate de învăţământ. De asemenea, s-a avut în vedere că titularizarea în învăţământ se realizează la o singură unitate de învăţământ pe o singură specializare, iar actul de numire al cadrului didactic este pe post, cu indicarea specializării aferente postului.
În ceea ce priveşte interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 26 alin. (8) din ordinul contestat, urmează a fi respinse susţinerile din recurs, constatându-se că soluţia pronunţată este conformă Legii nr. 128/1997, care nu prevede noţiunea de viabilitate a posturilor vacante care urmează să fie ocupate de personalul didactic titular prin pretransferare şi transferare pentru restrângere de activitate.
Instanţa de fond a avut în vedere ipoteza juridică prezentată în acţiune, astfel încât este neîntemeiată susţinerea recurentelor privind pronunţarea eronată pentru cazul încetării contractului de muncă al persoanelor pretransferate.
Caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor art. 84 alin. (2) şi alin. (9) din ordinul ministrului intimat a fost neîntemeiat reiterat în prezentul recurs, cu atât mai mult cu cât formularea acestei reglementări a fost votată în şedinţa Comisiei paritare din 01 noiembrie 2006, la care au participat şi reprezentanţii recurentelor.
Contrar susţinerilor din recurs, se reţine că Legea nr. 128/1997 nu conţine menţiuni privind aplicarea principiului continuităţii în legătură cu desfăşurarea concursurilor în anumiţi ani.
Instanţa de fond a respins întemeiat şi motivele de nelegalitate invocate în privinţa art. 89 alin. (1) teza finală, art. 90 şi art. 97 din ordinul în litigiu, întrucât reglementarea condiţiilor contractuale pentru diferite categorii de personal didactic şi în intervale de timp diferite nu poate fi considerată discriminatorie.
În hotărârea atacată, s-a constatat corect că personalul didactic la care se referă acţiunea nu se află în aceeaşi situaţie juridică, motiv pentru care nu pot fi aplicate aceleaşi prevederi legale, cum neîntemeiat au solicitat recurentele.
Recurentele au apreciat greşit că sunt în aceeaşi situaţie juridică atât cadrul didactic - suplinitor calificat, cât şi cadrul didactic necalificat, fără a avea în vedere dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, care prevăd că în fişa individuală a postului sunt selectate acele activităţi menţionate la alin. (1) lit. b) care corespund profilului, specializării şi aptitudinilor persoanei care ocupă postul didactic respectiv.
Critica din recurs privind interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din ordinul contestat este nefondată, întrucât nu au fost indicate prevederile Legii nr. 128/1997 care ar fi fost încălcate prin reglementarea emisă de ministerul intimat. Aceeaşi concluzie se impune şi faţă de procesul - verbal al şedinţei Comisiei de Dialog Social din data de 8 noiembrie 2006, în care s-a stabilit ca discutarea art. 100 din metodologie să se facă din punct de vedere tehnic, avându-se în vedere că Legea nr. 128/1997 şi nici C. muncii nu prevăd înscrierile care se fac în carnetul de muncă al cadrului didactic.
Ultima critică formulată de recurente va fi respinsă, constatându-se că instanţa de fond a exercitat rol activ şi a analizat toate probele administrate de părţi, a aplicat corect prevederile incidente în cauză şi a motivat în fapt şi în drept soluţia pronunţată, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ şi de Federaţia Sindicatelor din Învăţământ S.H. împotriva sentinţei civile nr. 1934 din 9 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1127/2008. Contencios → |
|---|
