ICCJ. Decizia nr. 1022/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1022/2008
Dosar nr.10451/1/2007
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2007, contestatoarea S.A., notar public, a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5460/2007, solicitând anularea acesteia în temeiul art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, înregistrată la 25 februarie 2008, se precizează că temeiul de drept al acesteia îl constituie art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv omisiunea Instanţei de Recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Astfel, se susţine că Instanţa nu a analizat susţinerile recurentei - contestatoare privind neefectuarea cercetării prealabile conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 de organizare şi funcţionare a activităţii notariale şi susţinerile privind netemeinicia notei de control invocate ca probă a presupuselor abateri disciplinare.
Totodată, Instanţa de Recurs trebuia să se pronunţe asupra mijloacelor de probă, asupra necesităţii audierii persoanelor (clienţi) ce ar fi făcut reclamaţii împotriva sa, precum şi asupra termenului de prescripţie al aplicării sancţiunii - care era de 60 de zile de la luarea la cunoştinţă de săvârşirea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii respectivei abateri.
De asemenea, contestatoarea susţine că nu s-au analizat susţinerile sale privind dreptul la apărare în faza administrativă şi cele privind neefectuarea cercetării prealabile de către Colegiul director însuşi, conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, cercetarea fiind făcută prin delegare de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în care s-a pronunţat Decizia contestată, precum şi motivele de contestaţie în anulare invocate, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanţa de Recurs a motivat amplu fiecare motiv de recurs, inclusiv cele despre care contestatoarea susţine că ar fi fost omise.
Astfel, s-a arătat că cercetarea disciplinară a fost efectuată în mod legal, cu respectarea art. 34 din Statut, această cercetare putând fi efectuată de oricare din membrii Colegiului Director, iar iniţierea acţiunii disciplinare făcându-se de majoritatea simplă a membrilor colegiului.
Totodată, Instanţa de Recurs a analizat respectarea dreptului la apărare al reclamantei - recurente în faza administrativă şi a constatat că acesteia i s-au adus la cunoştinţă plângerile diverselor persoane privind activitatea sa notarială, fiind invocată şi corespondenţa efectuată în acest sens de Camera Notarilor Publici Piteşti.
În ceea ce priveşte critica formulată de contestatoare, în sensul că atât Instanţa de Fond, cât şi cea de recurs ar fi preluat mecanic constatările Notei de control din 26 mai 2005, document amplu de altfel, cu numeroase date concrete, aceasta este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât sarcina probei în Instanţă revenea reclamantei contestatoare, iar aceasta din urmă a avut posibilitatea să propună orice probă admisibilă, în combaterea susţinerilor pârâţilor - intimaţi; de altfel, contestatoarea nu poate susţine că i-a fost respinsă vreo cerere de probe în cursul judecăţii.
De asemenea, Instanţa de Recurs a verificat termenele de prescripţie incidente în cauză, constatându-se că sancţiunea disciplinară a fost aplicată în termenul de 60 de zile de la luarea la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptelor, perioada verificată fiind 2004 - 2005. Contestatoarea a făcut în acest sens doar o susţinere cu caracter general, fără a indica abaterile pentru care s-ar fi prescris răspunderea disciplinară.
Pentru considerentele menţionate, constatând că Instanţa de Recurs a analizat judicios fiecare din motivele de modificare sau casare invocate în cererea de recurs, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată, nefiind întrunite condiţiile art. 318 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.A. împotriva deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1041/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
