ICCJ. Decizia nr. 1041/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1041/2008
Dosar nr.1052/35/2007
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 179/CA/2007-PI, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea reclamantei G.C.P. formulată în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R., a anulat Decizia nr. 206 din 12 mai 2007 emisă de Consiliul Uniunii, a obligat pârâta să emită actele necesare înscrierii reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare, a respins capătul de cerere pentru daune morale şi a obligat pârâta să plătească cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a constatat că refuzul primirii în profesia de avocat cu scutire de examen este urmarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de reclamantă în timpul exercitării funcţiei de judecător şi pe criticile aduse activităţii ei de judecată.
Instanţa de Fond a reţinut faptul că a accepta ideea că primirea în profesia de avocat a unui fost judecător poate fi refuzată pentru hotărârile judecătoreşti nefavorabile practicienilor acestei profesii şi care au fost pronunţate în timpul exercitării profesiei, ar putea afecta grav independenţa actului de justiţie, ceea ce este contrar prevederilor art. 24 pct. 3 din Constituţie.
În ceea ce priveşte plata despăgubirilor morale, Instanţa a constatat că în motivarea deciziei nu se foloseşte nici o expresie jignitoare şi nu se face nici o afirmaţie care ar leza drepturile personale nepatrimoniale ale reclamantei, astfel că respingerea cererii nu creează o pagubă morală atâta timp cât prin controlul judecătoresc asupra actului administrativ i se recunoaşte dreptul de a intra în profesie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta G.C.P., cât şi intimata U.N.B.R.
În recursul său, reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că Instanţa de Fond a aplicat în mod greşit prevederile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, ale Constituţiei României, ale Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice şi ale C.E.D.O., care consacră principiul fundamental al ocrotirii drepturilor subiective civile, între care dreptul la o bună reputaţie şi la onoare, care i-au fost încălcate de pârâtă, astfel că respingerea capătului de acţiune privind daunele morale este o soluţie nelegală.
U.N.B.R., în recursul formulat, a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 şi ale art. 304 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că soluţia este nelegală şi netemeinică:
- în primul rând, pentru că Instanţa de Fond, admiţând acţiunea, a obligat U.N.B.R. să emită acte administrative care, potrivit art. 63 din Legea nr. 51/1995, republicată, nu sunt în competenţa acestei instituţii profesionale;
- în al doilea rând, pentru că Instanţa de Fond a ignorat faptul că reclamanta, la interviul organizat pentru verificarea cunoştinţelor privind dispoziţiile legale referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în faţa Consiliului Baroului Satu Mare, a dat răspunsuri necorespunzătoare.
Recursurile sunt întemeiate pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a reţinut în expunerea rezumativă prezentată mai sus, Instanţa de Fond, admiţând acţiunea, a anulat Decizia nr. 206 din 12 mai 2007 emisă de Consiliul U.N.B.R., pe care l-a obligat să emită actele necesare înscrierii reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare, cu scutire de examen, aşa cum ceruse şi recurenta-reclamantă.
Prin Decizia nr. 206, Consiliul U.N.B.R. a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 67 din 18 decembrie 2006 prin care Consiliul Baroului Satu Mare a respins cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, care a fost menţinută astfel ca legală şi temeinică.
În legătură cu intrarea în profesia de avocat, potrivit art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul U.N.B.R. are competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate.
În conformitate cu prevederile art. 53 alin. (2) lit. c) din aceeaşi lege, Consiliul baroului are atribuţia de a verifica şi constata îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aprobă primirea în profesie, cu examen sau cu scutire de examen.
Or, Instanţa de Fond, prin hotărârea atacată a obligat U.N.B.R., ca instituţie de interes public, să emită actul administrativ necesar primirii în profesia de avocat, deşi emiterea actului respectiv intră în competenţa altei instituţii de interes public, fără a verifica dacă, în raport cu obiectul acţiunii -(obligarea pârâtei la emiterea actelor necesare înscrierii în profesia de avocat la Baroul Satu Mare), instituţia publică de interes public pârâtă avea sau nu capacitate administrativă, în funcţie de care putea fi sau nu subiect al raportului juridic dedus judecăţii.
Deci, cu alte cuvinte, Instanţa de Fond a omis să verifice dacă instituţia de interes public pârâtă avea calitate procesuală în raport cu prevederile legale aplicabile în cauză: art. 53 alin. (2) lit. e) şi art. 63 din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, existenţa calităţii procesuale a părţilor, în raport cu cadrul procesual stabilit prin acţiunea introductivă, constituie o condiţie de ordine publică a admisibilităţii acţiunii respective, în privinţa căreia Instanţa de Fond era datoare să se pronunţe din oficiu.
Pe de altă parte, Instanţa de Fond a dispus cu privire la intrarea în profesia de avocat a reclamantei, fără a se pronunţa cu privire la Decizia nr. 67 a Consiliului Baroului Satu Mare deşi, la cererea părţii interesate, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, putea şi trebuia să se pronunţe cu privire la acest act care, în contextul soluţionării contestaţiei, a stat la baza emiterii Deciziei nr. 206, atacată în fata Instanţei de contencios.
Mai mult, Instanţa de Fond a dispus cu privire la intrarea în profesie şi înscrierea unei persoane într-un barou care nu a fost parte în proces, pentru că hotărârea pronunţată să-i fie opozabilă, deşi potrivit art. 47 din aceeaşi lege, profesia de avocat este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei.
Procedând în acest mod, Instanţa de Fond a dat o hotărâre nelegală care va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare, aceleiaşi Instanţe.
Având în vedere această soluţie, cercetarea celorlalte motive ale recursurilor este superfluă, urmând ca Instanţa de rejudecare să le verifice ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de G.C.P. şi de U.N.B.R. împotriva sentinţei civile nr. 179/CA/2007-PI din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi Instanţe pentru rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1022/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1042/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
