ICCJ. Decizia nr. 1045/2008. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1045/2008
Dosar nr. 2085/54/2007
Şedinţa publică de la 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 287 din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins contestaţia formulată de reclamanta SC C.F.C. SA, împotriva deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007, emisă de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei reclamantei din 7 decembrie 2006, formulată împotriva deciziei de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că există interdependenţă între stabilirea obligaţiilor bugetare prin decizia de impunere nr. 5486/2006 şi realitatea evidenţierii în contabilitate a operaţiunilor de către societate, iar caracterul penal al faptelor sesizate, respectiv al realităţii acestor evidenţieri, are o înrâurire asupra soluţiei ce va fi dată în procedura administrativă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C.F.C. SA criticând-o pentru netemeinicie şi pentru greşita aplicare a legii.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a invocat prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., ca temei legal al menţinerii suspendării de către organul fiscal a soluţionării contestaţiei sale din anul 2006, dispusă prin decizia nr. 33 din 12 februarie 2007 ignorând însă că prevederile respectivului text de lege sunt facultative şi nu obligatorii.
A mai arătat recurenta că nefundamentat este şi considerentul instanţei în sensul că societatea avea posibilitatea legală de a solicita suspendarea executării silite în cazul în care o astfel de executare ar fi fost declanşată, nesocotind astfel efectele blocării conturilor în activitatea unei societăţii comerciale care participă la licitaţii publice privind contractarea de lucrări de infrastructură rutieră şi cale ferată.
În fine, recurenta a menţionat că în opinia sa măsura suspendării dispusă de organul fiscal este una abuzivă şi care nu urmăreşte decât să tergiverseze posibilitatea restituirii sumelor stabilite în sarcina reclamantei în urma controlului fiscal, fiind astfel creditat bugetul de stat de peste un an de zile cu o sumă din care 50% este deja lămurită.
În faţa instanţei de recurs, în susţinerea recursului formulat, recurenta a depus o serie de acte, respectiv corespondenţa purtată în legătură cu stadiul cercetărilor penale ce au atras suspendarea dispusă de organul fiscal, precum şi ordonanţa din 19 septembrie 2007, de scoatere de sub urmărire penală, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova dată în Dosarul nr. 1855/P/2006, solicitând admiterea recursului formulat.
La rândul său, intimata-pârâtă a depus copia plângerii formulate împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală, din data de 19 septembrie 2007, înaintată în temeiul art. 278 C. proc. pen., Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi înscrisurile noi depuse în recurs, în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., dar şi prin prisma criticilor recurentei şi a apărărilor intimatei, Înalta Curte reţine că recursul de faţă este fondat astfel că urmează fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii şi al anulării deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007 emise de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin decizia nr. 33 din 12 februarie 2007, intimata Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, primind spre soluţionare contestaţia depusă de recurenta-reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate pentru suma totală de 564.830 RON, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condiţiile legii, conform prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Organul fiscal a reţinut că între stabilirea obligaţiilor bugetare prin decizia de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006 întocmită de reprezentanţii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor, trimise spre investigare la Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Poliţie Transporturi – secţia regională de poliţie transporturi – Biroul de Investigare a Fraudelor, există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei, astfel că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu se poate pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale.
Este adevărat, astfel cum arată recurenta, că procedura suspendării soluţionării contestaţiei reglementată în C. proc. fisc., republicat, art. 1841 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, este facultativă, dar tot atât de adevărat este că o astfel de măsură poate fi luată atunci când ea este temeinic motivată şi justificată, după cum a fost şi cazul în speţă, de interdependenţa dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate şi stabilirea corectă a obligaţiilor bugetare în sarcina recurentei-reclamante. Curtea Constituţională a statuat de altfel neîndoielnic, că în astfel de cazuri, similare cu cazul de suspendare prevăzut de art. 244 pct. 2 C. proc. civ., se acordă întâietate rezolvării acţiunii penale.
Înalta Curte apreciază însă că recursul de faţă este întemeiat în raport de prevederile art. 184 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., referitor la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Cum cercetările penale, în curs la data emiterii deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007, au fost finalizate prin ordonanţa din 19 septembrie 2007, dată în Dosarul nr. 1855/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei N.E., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., precum şi a învinuiţilor R.C., N.A., C.P.A. şi B.G., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), Înalta Curte apreciază că, potrivit textului de lege sus arătat, a încetat motivul ce a justificat şi determinat suspendarea dispusă.
Ordonanţa motivată, dată de organele de cercetare penală abilitate, conţinând expres soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor persoane fizice, ale căror fapte au fost apreciate de organul fiscal ca având înrâurire asupra stabilirii obligaţiilor fiscale ale recurentei-reclamante, constituie, în sensul prevederilor art. 184 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, un motiv pentru reluarea procedurii administrative, fiind irelevantă din această perspectivă şi la acest moment, împrejurarea că s-a înregistrat, potrivit art. 278 C. proc. pen., o plângere de către organul fiscal la procurorul ierarhic superior, împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală, ce nu implică automat nici reluarea cercetărilor şi nici schimbarea soluţiei deja dată de organul de cercetare penală.
Reţinând aşadar că cercetările penale, la momentul soluţionării prezentului recurs, au fost finalizate în modalitatea arătată, ceea ce echivalează cu încetarea motivului suspendării dispuse de organul fiscal competent, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul de faţă şi va casa sentinţa atacată cu consecinţa admiterii acţiunii reclamantei în sensul anulării deciziei de suspendare, urmând aşadar ca organul fiscal competent să se pronunţe asupra contestaţiei recurente-reclamante formulate împotriva deciziei de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C.F.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 287 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată, admite acţiunea şi anulează decizia nr. 33 din 12 februarie 2007 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
___________
1În actuala numerotare, este vorba de art. 214.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1046/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
