ICCJ. Decizia nr. 1050/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1050/2008
Dosar nr. 1592/42/2007
Şedinţa de la 13 martie 2008
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamanta SC R.R. SA a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova şi A.N.A.F. – D.G.S.C. Bucureşti, să se constate, în principal, că decizia nr. 116/2007 emisă de către emisă de către pârâta A.N.A.F. – D.G.S.C. Bucureşti este nelegală şi netemeinică, iar în subsidiar, să se dispună revocarea sau anularea deciziilor referitoare la deciziile de calcul accesorii din data de 17 ianuarie 2007 emise de către D.G.F.P. Prahova în sumă totală de 3.493.652 RON, reprezentând accesorii.
Prin sentinţa nr. 138 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevăd că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
Sediul reclamantei este în oraşul Chitila iar al pârâtei A.N.A.F. – D.G.S.C. este în Bucureşti, astfel încât ambele sedii sunt în raza de competenţă a Curţii de Apel Bucureşti.
Învestită, prin declinarea competenţei materiale Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3106 din 3 decembrie 2006, a admis la rândul său excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că susţinerea reclamantei privind mutarea sediului apare ca nerelevantă, faţă de data promovării acţiunii (23 august 2007), în condiţiile în care mutarea sediului s-a făcut în data de 3 aprilie 2007, anterior investirii Curţii de Apel Ploieşti, dată când reclamanta cunoştea acest lucru şi totuşi a înţeles să-şi exprime opţiunea de sesizare a Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului, în temeiul prevederilor art. 20, 21 şi 22 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Nu poate fi invocată excepţia necompetenţei teritoriale faţă de dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ – fiscale, iar cele privind taxe şi impozite, contribuţii şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel.
În alin. (3) al art. 10 din acelaşi act normativ se instituie competenţa teritorială alternativă a instanţelor, pentru că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, însă teza a II-a alin. (3) stabileşte şi o regulă potrivit căreia dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Dreptul de opţiune aparţine reclamantului la introducerea acţiunii, dar ulterior nu se mai poate invoca necompetenţa teritorială, nici de către reclamant, dar nici de pârât.
Astfel fiind, se va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cererea este Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât este instanţa mai întâi sesizată, la alegerea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC R.R. SA Chitila, A.N.A.F. şi D.G.F.P. Prahova în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1051/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
