ICCJ. Decizia nr. 1051/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1051/2008
Dosar nr. 2071/116/2007
Şedinţa de la 13 martie 2008
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la Tribunalul Călăraşi, reclamanţii B.F., G.G., D.I., F.E., G.I., N.T., Ş.M.I.I., C.M. şi C.M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru al României – A.N.R.P. Bucureşti – Serviciu pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, obligarea acesteia să emisă ordinul de validare/invalidare a hotărârii nr. 140/2005 a Comisiei judeţene Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au beneficiat de despăgubiri acordate în baza Legii nr. 9/1998, conform hotărârii nr. 140 din 2 decembrie 2005 emisă de Comisia Judeţeană Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Se mai arată că de la data înaintării dosarului şi până în prezent, pârâta nu a analizat hotărârea, deşi avea obligaţia să o analizeze în termen de 60 de zile.
Prin sentinţa civilă nr. 1483 din 27 iunie 2007 Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, ridicată din oficiu, şi pe cale de consecinţă a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Călăraşi a reţinut, în esenţă, că în cauză obiectul acţiunii îl constituie refuzul autorităţii centrale Cancelaria Primului Ministru de a analiza hotărârea nr. 140/2005 emisă de Comisia judeţeană Călăraşi de aplicare a Legii nr. 9/1998.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2555 din 22 octombrie 2007, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că aprecierea unui refuz nejustificat în temeiul Legii nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 C. proc. civ., nu este de natură să determine schimbarea competenţei stabilite prin Legea specială nr. 9/1998.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului, în temeiul prevederilor art. 20, 21 şi 22 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform dispoziţiilor art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Călăraşi – ca instanţă de contencios administrativ, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul acţiunii reclamanţilor îl reprezintă obligarea Cancelariei Primului Ministru de a dispune validarea sau invalidarea hotărârii nr. 140/2005 emisă de Comisia judeţeană Călăraşi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Astfel, cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, conform dispoziţiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004.
Deci, competenţa de a soluţiona în primă instanţă acţiunile în contencios administrativ având ca obiect atât acte administrative tipice cât şi acte administrative asimilate ale Cancelariei Primului Ministru, aparţine, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, tribunalului şi nu Curţii de Apel.
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 „hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.
Legiuitorul a urmărit prin Legea nr. 9/1998, ca în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului din România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, competenţa de soluţionare a litigiilor în primă instanţă să revină Tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ, cea a autorităţilor locale sau cea a autorităţilor publice centrale.
Or, obiectul cauzei de faţă nu este de natură să determine schimbarea competenţei stabilită prin Legea specială nr. 9/1998.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina, în fond, este Tribunalul Călăraşi – ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind B.F., G.G., D.I., F.E., G.I., N.T., Ş.M.I.I., C.M., C.M.A. şi Cancelaria Primului Ministru al României – A.N.R.P. Bucureşti – Serviciu pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în favoarea Tribunalului Călăraşi – ca instanţă de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1050/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1055/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
