ICCJ. Decizia nr. 1770/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 636 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 20.881 din 31 ianuarie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 6 noiembrie 1940-6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în cursul anului 1940, din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu, în localitatea Geaca, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul anului 1945.
împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 3041C. proc. civ. în motivarea recursului, Casa Județeană de Pensii Cluj arată, în esență, că probatoriul administrat în cauză nu este concludent și că, raportat la acesta, în mod greșit instanța a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului și i-a acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art.61din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declarațiile notariale ale martorilor F.I. și A.A. (f. 12 și 13 - dosar fond), precum și a martorului S.M., audiat nemijlocit de către instanța de judecată (f. 17 - dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care era supusă populația de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în toamna anului 1940, din localitatea de domiciliu, în localitatea Geaca, județul Cluj, întorcându-se în localitatea de domiciliu în toamna anului 1945.
în cauză, dovada refugiului reclamantei s-a tăcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.
Pentru motivele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1765/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1768/2008. Contencios → |
|---|
