ICCJ. Decizia nr. 1774/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 812/CA din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.G. și, anulând hotărârea nr. 5533 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 noiembrie 1943-6 martie 1945, începând cu 1 aprilie 2006, obligând-o pe pârâtă să emită hotărâre în acest sens.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 6 noiembrie 1943, în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o netemeinică și nelegală și susținând, în esență, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a fost efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu dispozițiile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
în cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 6 noiembrie 1943, în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Fiind născut în perioada refugiului familiei sale, intimatul-reclamant a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond constatând că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1790/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1765/2008. Contencios → |
|---|
